Dacă pentru germaniștii moldoveni, și mă gîndesc înainte de toate la școala de la Iași și la prof. Andrei Hoișie-Corbea, numele lui Edith Silbermann este unul cunoscut, pentru publicul mai larg, numele și viața acestei actrițe, traducătoare, și păstrătoare a tradiției culturale a vorbitorilor de idiș din Bucovina, sînt, practic, necunoscute. Editura germană Wilhelm Fink le-a redus în actualitate recent într-un amplu volum memorialistic intitulat „Cernăuți – orașul poetului. Istoria unei familii evreiești din Bucovina (1900-1948)”.*
Volumul autobiografic apare sub semnătura autoarei memoriilor, Edith Silbermann, născută la Cernăuți în 1921 și care a încetat din viață la Düsseldorf în 2008, și a editoarei sale, Amy-Diana Colin, nepoată de soră a autoarei, specialistă în literatură comparată și germanistică, profesoară la Pittsburgh, după un doctorat la Universitatea americană Yale. Amy-Diana Colin a adnotat amănunțit memoriile, adăugîndu-le un dicționar bio-bibliografic al lumii intelectuale din Cernăuți evocate de mătușa sa, două discuri cu înregistrările de concert de muzică evreiască și idiș și cu recitalurile de poezie ale acesteia, însoțite, într-un capitol aparte, de ample comentarii ale cîntecelor populare evreiești, multe dintre ele din colecția personală a lui Edith Silbermann. Intregul volum este împănat cu numeroase fotografii ale Cernăuțiului, familiei și prietenilor autoarei din anii interbelici, provenite din arhivele autoarei, ale poetului Alfred Kittner și ale editoarei.
„O cronică de familie” este capitolul care deschide memoriile trecînd în revistă viața bunicilor și a părinților lui Edith Silbermann, a familiilor Stadler și Horowitz, a pendulării lor intelectuale la început de secol XX între Viena, Cernăuți, și București, a refugiului în timpul primului război mondial, ce îi conducea în micul tîrg al Mihăilenilor (în care la aceea vreme poposea și George Enescu, în casa mamei sale), iar apoi la București. Revenirea la Cernăuți după război avea să fie penibilă, casa familiei fiind incendiată și distrusă de ruși în ostilitățile războiului.
Edith Silbermann se năștea în România reunită, în 1921, copilăria îi trecea în vacanțe la Cupca sau la Siret, cu pluta pe Bistrița, cu primele prietenii și, mai ales, prima iubire, viitorul poet Paul Celan, coleg de gimnaziu și care venea în casa familiei Horowitz pentru a împrumuta cărți.
Poetul îi va rămîne un prieten pe viață, iar Edith Silbermann avea să evoce relația lor specială într-un volum publicat la Aachen, în două ediții, în 1993 și 1995, „Întîlniri cu Paul Celan” (Begegnung mit Paul Celan), amintiri republicate de editura Wilhelm Fink sub redacția lui Amy-Diana Colin, în 2010.
Memoriile includ, firește, evocări ale cercului de prieteni ai actriței și publicistei, a miticei, astăzi, lumi culturale bucovinene, cu poeți ca Rose Ausländer, Alfred Kittner, Immanuel Weißglas, sau cu nume ce le descoperi, uneori, surprinzător, cum este cel al regretatei actrițe Beate Fredanov. Multe din personajele și destinele evocate sfîrșesc prin a traversa infernul Holocaustului, al deportărilor de către autoritățile antonesciene, în lagărele morții din Transnistria epocii. După două semestre la Universitatea din Cernăuți studiind limba germană și engleză, iar la Conservator pianul, Edith Silbermann era obligată să-și întrerupă studiile. Sub ocupația sovietică avea să fie scurtă vreme pedagog într-o grădiniță, iar din 1941 odată cu intrarea armatelor germane și române, să fie constrînsă să trăiască în mizerie în ghetto-ul din Cernăuți. Dacă mai toate cunoștiințele aveau să fie deportate sau trimise în lagăre de muncă obligatorie, așa cum s-a întîmplat cu Paul Celan, familia ei scăpa cu viață după anii de persecuții.
Sînt pagini tragice în carte despre această perioadă, urmată de un an și jumătate de aparentă orientare spre viața normală după revenirea sovieticilor. Edith Silbermann își continua studiul pianului și debuta chiar într-un concert retransmis de radioul sovietic. În 1945 se refugia cu familia la București, unde debuta ca actriță pe scena Teatrului de Artă Idiș și își continua studiile la Universitate, absolvindu-le în 1948. În 1963 reușea să plece într-o excursie la Viena și se stabilea ulterior în Germania, la Düsseldorf, unde își făcea treptat un renume ca traducătoare, publicistă, recitatoare și interpretă a muzicii evreiești de limbă idiș.
Ascultați-o cîntînd o melodie populară evreiască din colecția ei, recondiționată pe discurile atașate volumului memorialistic de Amy-Diana Colin.
*Edith Silbermann, Czernowitz – Stadt der Dichter. Geschichte einer judischen Familie aus der Bukowina (1900-1948). Herausgegeben, dokumentiert und commentiert von Amy-Diana Colin. Wilhelm Fink: Paderborn, 2015. 401 pp., ill., 2 CD.
