Pe 2 martie 1992 a început războiul de la Nistru, încheiat în iulie cu un acord de încetare a focului între Moldova și Rusia. Despre cauzele conflictului ce rămâne înghețat de aproape un sfert de secol și perspectivele reglementării, Valentina Ursu a stat de vorbă cu preşedintele raionului Căuşeni, Ion Ciontoloi, în a cărui subordine se află mai multe localităţi din Zona de Securitate de la Nistru.
Ion Ciontoloi: „Trupele rusești au intervenit în mod direct. Au fost pe la Bender, până în părțile noastre, încoace. A fost un conflict artificial, dar gândit de Moscova. Și iată avem deja 24 de ani armată rusă, armată străină pe teritoriul Republicii Moldova. Avem așa-numite forțe de pacificatori, dar care adesea iau decizii unilaterale, nu în folosul integrității Republicii Moldova. Și, cu părere de rău, nu știm când se vor termina urmările acestui război de pe Nistru.”
Europa Liberă: Ce scop urmărește Rusia, menținând această regiune secesionistă? Și de ce nu își retrage armata, dacă la summitul OSCE din 1999 Rusia s-a obligat să își retragă armata?
Ion Ciontoloi: „Da, într-adevăr Rusia s-a obligat să își retragă atât munițiile, cât și contingentul militar. Dar, dacă acum zece ani mai făceau unele declarații sau acțiuni că anumite muniții se retrăgeau, acum stau liniștiți. Și cel puțin ar trebui să înțelegem că nu au de gând să părăsească acest teritoriu.”
Europa Liberă: Și explicația dumneavoastră care e?
Ion Ciontoloi: „Influența aici, între Uniunea Europeană și spațiul ex-sovietic. Este un teritoriu strategic, din punct de vedere militar. Și niciodată nu îl vor ceda. Ei vor să își mențină o ieșire la gura Dunării, spre Carpați, Marea Neagră, în genere, spre Europa.”
Europa Liberă: Nu se identifică o soluție pe parcursul a 24 de ani, deși s-a vorbit despre un statut special care ar trebui să i se confere regiunii transnistrene. Dacă și se ajunge să îi fie oferit, cu acest statut se rezolvă reunificarea celor două maluri ale Nistrului?
Ion Ciontoloi: „Se vorbește despre un statut special, dar se vorbește despre ceea ce s-a dorit din partea oficialităților Republicii Moldova. Cu totul diferit cei de pe stânga Nistrului doresc de a avea un statut sau în genere, se socot republică, țară aparte. Noi, ca muritori de rând, zicem că oficialii din Republica Moldova nu au avut, în primul rând, o poziție clară și permanentă. În funcție de guvernări, s-au schimbat și pozițiile, dar nu a fost o voință politică clară, dură și consecventă.”
Europa Liberă: Au crescut generații acolo, în stânga Nistrului, care consideră că trăiesc într-un stat al lor. Chiar și dacă nimeni nu a recunoscut rmn transnistreană, oricum ei rămân pe aceste poziții. Politicul domină, dar oamenii totuși privesc diferit viitorul lor într-o Moldovă reîntregită, reunificată?
Ion Ciontoloi: „Ne mai întâlnim cu cunoscuți, rude din partea stângă a Nistrului. Cei care s-au născut, au trăit până în ’92 cunosc o realitate pe care o cunoaștem și noi. Tineretul, cei care s-au născut după ’92 sau chiar aveau doi-trei ani atunci, au fost educaţi cu totul în alt spirit. Şi pentru dânşii inamicul, duşmanul principal al Transnistriei este Republica Moldova, cu părere de rău. E paradox. Noi, acei care ne-am născut în Uniunea Sovietică, învăţam o istorie, eram educaţi în spiritul de atunci, multe lucruri nu le cunoşteam şi noi. Ceea ce ne învăţau în şcoli credeam că este adevărul pur. Noi, până nu demult, i-am considerat pe fraţii noştri de peste Prut că sunt cu totul diferiţi şi nu avem nimic comun cu dânşii. Poate nu este cea mai reuşită paralelă, dar am informaţia că aşa se educă copiii de mici de partea stângă a Nistrului.”
Europa Liberă: Dar va avea de câştigat Republica Moldova, dacă se face această reîntregire a celor două maluri ale Nistrului? Sau vor apărea şi mai multe probleme?
Ion Ciontoloi: „Eu personal sunt pentru reintegrarea Republicii Moldova în spaţiul care a fost declarat până în ’91-’92. Este absolut necesar şi cred că, până la urmă, va fi un beneficiu pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, atât din partea dreaptă a Nistrului, cât şi din partea stângă a Nistrului.”
Europa Liberă: Dar care sunt aceste avantaje şi care sunt şi minusurile?
Ion Ciontoloi: „Suntem acelaşi popor şi pe partea stângă a Nistrului, şi pe partea dreaptă a Nistrului. Am avut economie integrată. Îmi vine greu să spun care ar fi avantajele sau dezavantajele să laşi o parte din teritoriul ţării, să nu fie ţara integră… Să laşi astăzi partea stângă a Nistrului, mâine găgăuzii şi rămâne numai Chişinăul.”
Europa Liberă: Şi câţi ani i-ar trebui Republicii Moldova să se întâmple acest lucru, să se reintegreze cele două maluri ale Nistrului? Au trecut 24 de ani.
Ion Ciontoloi: „La ziua de astăzi îmi vine greu să prezic cât timp va dura pentru a ne reintegra. Că este necesar nici nu se pune în discuţie. Va fi mai degrabă sau mai târziu? Sunt sigur că se va produce reunificarea ţării de facto. Cât de repede? Mult depinde ce guvern vom avea.”
Europa Liberă: Realităţile au demonstrat, pe parcursul anilor, că acolo unde este prosperitate, încolo este îndreptată privirea oamenilor. A devenit atractivă partea dreaptă a Nistrului pentru cei din stânga râului?
Ion Ciontoloi: „De multe ori noi vorbim că trebuie pe partea dreaptă a Nistrului să dezvoltăm economia şi să facem condiţii bune de trai pentru locuitorii din partea dreaptă a Nistrului, ca acei din partea stângă să-şi dorească, în primul rând, ei reunificarea ţării. Cu părere de rău, constatăm că nu sunt atât de bune condiţiile de trai pe partea dreaptă a Nistrului. Dar pe partea stângă a Nistrului vedem că în ultimul timp situaţia se înrăutăţeşte şi condiţiile de trai devin mai grele acolo decât în partea dreaptă a Nistrului. Motivul, probabil, e că Rusia nu mai are acele posibilităţi de a subvenţiona separatismul în mai multe puncte.”
Europa Liberă: Mai mergeţi pe malul stâng al Nistrului?
Ion Ciontoloi: „Foarte rar.”
Europa Liberă: Din frică?
Ion Ciontoloi: „Unul din motive chiar e că nu prea avem relaţii. Cu administraţia din partea stângă a Nistrului, în genere, nu avem relaţii de colaborare. Cu cetăţenii simpli, rudele, ne vedem mai rar.”
Europa Liberă: De 2 martie, iarăşi, se adună lumea, discută despre ce a fost, îşi amintesc vărsarea de sânge. Unii spun că a fost zădarnică, alţii chiar au început să judece conducere că nu a putut anticipa şi să nu intre în acest conflict armat cu Rusia, pentru că Rusia oricum era mai puternică. S-a pierdut acel război?
Ion Ciontoloi: „Aflându-ne aici, lângă Bender, în imediata apropiere, raionul Căuşeni a fost cel mai mult implicat. Mă refer la numărul de participanţi la războiul din Transnistria, este vorba de circa 3.800 de participanţi, au decedat 52 chiar atunci, în timpul conflictului. Mulţi au decedat după conflict din pricina rănilor pe care le-au avut în timpul războiului. Ce ar trebui să constatăm? În primul rând, orice război începe din pricina că politicienii nu se înţeleg şi nu găsesc calea paşnică de rezolvare a problemelor. Dar cei care suferă mai mult sunt ostaşii sau cetăţenii de rând, cei care participă la acest conflict. Da, eram conştienţi din start dacă lupţi cu Rusia, cu o asemenea ţară, este imposibil să câştigi. Cu atât mai mult, Republica Moldova, ţară tânără, fără armată, având implicaţi numai poliţiştii şi voluntarii. Cred că nu a fost în zadar, totuşi am demonstrat că cetăţenii Republicii Moldova au verticalitate şi doresc o ţară integră. Şi şi-au arătat demnitatea, verticalitatea şi, evident, patriotismul, chiar ştiind că nu vor câştiga acest război.”
Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi în fruntea ţării, care ar fi primul pas pe care l-aţi face pentru reintegrarea celor două maluri ale Nistrului?
Ion Ciontoloi: „Discuţii. Discuţii atât cu partea transnistreană, cât şi cu Rusia, dar şi cu partenerii europeni, americani. După cum am spus, este un punct strategic şi nu depinde numai de Republica Moldova rezolvarea acestei probleme. Evident că poziţia Ucrainei s-a schimbat mult. Dacă până nu demult Ucraina în mod direct sau mai puţin direct, ne învinuia pe noi, pe cei din Republica Moldova, că suntem undeva prea duri, Chişinăul cu regimul de la Tiraspol, vedem că acum chiar cei din Ucraina fac paşi mai concreţi decât cei de la Chişinău.”
