O carte cu happy-end, după ce că nenorocirile încep din prima pagină, când tatăl (vitreg, cum se va dovedi ulterior, dar pe moment Celie n-are de unde s-o ştie) „şi-a ’mplântat socoteala în păsărica mea”, lăsând-şi fata de 14 ani grea (peste alte câteva pagini, îi va mai face un copil – nu va avea însă parte de nici unul din ei, bărbatul ducându-i de-acasă), spre disperarea maică-si care „a zbierat la mine”, după care şi-a dat duhul, este Culoarea purpurie, de Alice Walker, Art, 2015. Recompensat cu Premiul Pulitzer, „acest roman o situează pe Walker alături de Faulkner” (The Nation).
Unei fete de culoare, apoi femei măritate cu de-a sila, i-i „aşa de ruşine de viaţa” ei, „încât nici cu Dumnezeu nu poate vorbi despre ea şi trebuie să-i scrie” – de unde la început Celie „nu ştie să lupte. Ştie numai să supravieţuiască”, cu timpul ajunge stăpână pe destinul ei, dar numai după ce Scumpi Avery, iubita de-o viaţă a soţului ei (şi care-i cade la rându-i cu tronc la inimă!), îi dezvăluie această taină: „Fii atentă, lu Dumnezeu îi place tot ce-ţi place şi ţie – şi o grămadă de chestii care ţie nu-ţi plac. Da mai presus de orice altceva, lu Dumnezeu îi place admiraţia (…) Cred că-l enervezi pe Dumnezeu dacă eşti pe câmp şi treci pe lângă culoarea purpurie şi nici n-o bagi în seamă”. Asta la modul ideal, căci în realitate negrul e culoarea dominantă a naraţiunii – că-i vorba de America segregaţionistă în care-şi duc zilele Celie, Scumpi, Harpo, Sofia ş.a., că-i vorba de Africa unde pleacă misionară Nettie, sora mai mică, pe care-o credea pierdută şi iat-o revenind peste ani: „Când Nettie a pus picioru pe verandă, să mor şi alta nu. Apoi ne-am pus amândouă pe plâns şi suspinat. După o vreme, ea a zis Celie. Eu am zis Nettie”. Un alt personaj însă rezumă cel mai bine cartea, în chiar scena reîntregirii familiei: „Pe patru iulie albii are treabă să-şi sărbătorească independenţa faţă de Anglia, spune Harpo, aşa că mulţi negri nu merge la muncă. Putem sta şi noi să ne sărbătorim unii pe alţii”. Care-o fi totuşi culoarea sărbătorii?!...
29 februarie ’16
