In mai multe țări ale Europei de est, fostă comunistă, statutul de parlamentar nu se bucură de același prestigiu ca în vest și e privit cu suspiciune, într-atât parlamentarii abuzează de privilegiile lor. Acele privilegii nu sunt însă un abuz în sine, ele sunt prezente peste tot. Abuzul rezidă în folosirea lor.
Ideea la baza acestor privilegii a fost, desigur, ca ei să fie incoruptibili, dincolo de orice tentație, și să poată să se dedice în totalitate binelui public.
Parlamentul britanic, cel mai vechi din lume, datând din Evul Mediu timpuriu, e cel care ofera exemplul clasic al privilegiilor parlamentarilor. Printre acestea, cel mai solid si mai logic este „imunitatea parlamentara”. Deputatii, membrii parlamentului, nu pot fi arestati sau dati in judecata pentru fapte comise in timpul mandatului lor de parlamentar.
Un alt privilegiu care decurge de aici este acela ca un deputat poate vorbi liber despre orice subiect in fata egalilor sai, fara teama de urmari legale care ar decurge din interpretarea limbajului sau, chiar daca anumite interventii ar putea fi considerate abuzive verbal.
Unul din efectele directe ale acestor legi privind statutul deputatilor este acela ca ei nu cad sub incidenta legislatiei privind calomnia, de pilda. In majoritatea tarilor, in afara cazurilor de flagrant delict in chestiuni penale de drept comun, un parlamentar nu poate fi anchetat sau interogat de justitie decit dupa ridicarea imunitatii sale de catre ceilalti deputati reuniti in plen.
Uneori, când abuzurile ies la lumină, ele pun în evidență nu doar absurditatea sistemului, ci și micimea de caracter a unora din privilegiații politici.
Astfel, în momentul izbucnirii scandalului cheltuielilor parlamentarilor în Marea Britanie, în 2009, populația britanică a fost șocată să descopere caracterul sordid al multora din abuzurile parlamentarilor britanici, inclusiv din partea unor lorzi ereditari și nealeși.
Mulți parlamentari obțineau să fie rambursați pentru nimicuri precum becuri electrice, îngrășământ pentru grădină și o lungă serie de alte cheltuieli în mod vizibil personale. Obțineau rambursarea unei chirii în Londra deși posedau apartamente in capitală… Se ajunsese la extreme prin care orice cheltuială personală sau privată le era rambursată, întreaga lor viață fiind sprijinită financiar de stat, altfel zis: din banii cetățenilor.
Pentru a pune însă o limită între activitatea publică și cea personală, unele țări nu le permit parlamentarilor să ocupe alte funcții pe lângă cea de deputat. Se evită și se interzice astfel cumulul.
Altele însă, în cea mai bună tradiție napoleoniană, precum Franța sau Belgia, îngăduie fără nici o opreliște unui parlamentar să fie în același timp primar, ba chiar primarul unui mare oraș.
Grecia este o țară europeană care a acordat puteri abuzive parlamentului in cazul unor anchete asupra unor deputati sau fosti ministri. In Grecia, incepand din 2003, parlamentul poate opri orice ancheta asupra unuia din membrii sai, legea impunand si un set de limitari desfasurarii unor asemenea anchete, cu exceptia cazurilor in care deputatul, sau ministrul, ar fi fost prins in flagrant delict.
Secvența video cu deputatul Sergiu Stati, care a refuzat să cedeze niște bani din salariu pe motiv ca din cei 7500 de lei care îi câștigă abia de reuşeste să supravieţuiască, a avut efectul unei explozii mediatice. Reacțiile s-au precipitat după ce alţi actuali şi foşti aleşi ai poporului au precizat că retribuţia pe care o primeşte un deputat e cel puţin dublă fata de aritmetica lui Stati dacă se iau în calcul indemnizația lunară pentru transport, cea pentru concediu, alocaţia pentru locuinţă şi alte sporuri salariale. Bunăoară, doar indemnizaţia pentru concediu, în 2015, a depăşit 30 de mii de lei.
De privilegii similare se bucură şi alţi demnitari de stat. Fiecare ministru, de exemplu, precum şi şeful statului au la dispoziţie, pe durata mandatului, câte o vilă de protocol.
Funcţionarii ministeriali şi parlamentari se presupune ca mai beneficiază şi de alte facilităţi subvenţionate din bani publici, inclusiv locuințe, tratamente la clinica guvernamentală, tabere de odihnă, sanatorii, telefoane mobile de serviciu. La cât se ridică cheltuielile anuale destinate acestor privilegii? Nimeni dintre experți nu dispune de date oficiale.
Facilitățile la vedere de care se bucură demnitarii în virtutea funcţiei e doar vârful aisbergului, spune directoarea Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Cornelia Cozonac. Nu doar aceste favoruri, crede jurnalista, îi motivează pe unii să se zbată pentru o funcţie înaltă în stat.
„Mulţi vor să-şi sporească afacerile, pentru că având o poziţie într-o structură publică, mai ales poziţie foarte înaltă, cum ar fi cea de deputat sau de ministru, pot să influenţeze rezultatele achiziţiilor publice, deciziile privind gestionarea banilor. Marea parte a achiziţiilor publice, unde sunt bani mulţi, sunt influenţate de sus şi firmele câştigătoare sunt firme apropiate unor demnitari. Este o miză financiară foarte mare. O arată şi investigațiile realizate de noi. Foarte mulţi politicieni au obţinut terenuri prin influenţă şi anumite scheme şi tertipuri aparent legale. Mulţi obţin imobile, păduri, zone de păduri şi multe alte beneficii de acest gen, prin diferite tertipuri, folosind portiţe legale şi influenţa asupra organelor de decizie, a administraţiilor locale, inclusiv a organelor de drept care fie nu cercetează, fie îi ajută să scape de anumite probleme când cineva încearcă să descurce aceste cazuri.”
Probabil că acest soi de beneficii avea în vedere ex-președintele Vladimir Voronin când declara că persoanele meschine ajunse la putere nu se lasă fugărite nici cu bățul de la… „treucă”, vorba fostului șef de stat.
