Trupa Songhoy Blues a fost înființată în 2012 la universitatea din Bamako, capitala statul african Mali, de către ghitaristul Garba Touré.
Originar din Diré, un orășel de pe malul rîiul Niger, mai sus de Timbuktu, Garba a fost nevoit să se refugieze în sudul țării din cauza insurgenței islamiste din nord, care a adus cu ea o seamă de restricții, între care acelea de a nu fuma, a nu bea alcool și a nu asculta sau a face muzică.
Garba Touré, el însuși musulman, nu fumează și nici nu bea alcool, dar nu s-a împăcat cu ideea de a nu mai putea cânta, și așa a ajuns în sud, unde, împreună cu mai mulți prieteni din nord, a înființat Songhoy Blues.
Songhoy, citim în publicația britanică „The Guardian”, pentru că Garba Touré, vocalistul Aliou Touré, și un al doilea ghitarist, Oumar Touré (nu e nici o legătură de rudenie între ei, Touré e un nume foarte comun în Mali, așa cum e Popescu în sudul României) aparțin populației Songhoy, unul din multele grupuri etnice din nord.
Blues, aflăm din aceeași sursă, nu numai pentru că Mali este leagănul blues-ului, iar muzica făcută aici e deseori numită „blues-ul deșertului”, dar și pentru că tinerii aceștia sînt obsedați de varianta americană a acestui sunet.
Garba Touré povestește că tatăl său Oumar (percuționist care a cântat în trupa legendarului Ali Farka Touré) l-a introdus în muzica lui Jimi Hendrix, de care e încă prodund marcat.
După ce au fost descoperiți de un producător francez, și după mai multe concerte în Mali, Songhoy Blues au ajuns la Londra, unde locuiesc acum, și de unde pleacă regulat în concerte prin Marea Britanie.
Un rock african proaspăt, simplu, frust, fără sofisticări inutile.
