„Veşnicia satului în online” este un proiect ambiţios care îşi propune să scoată din anonimat și letargie satele din Republica Moldova.
Detalii despre această acţiune realizată de Institutul pentru Cultură și Drepturi Europene cu sprijinul financiar al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în discuția cu Irina Guţu, coordonatoare de proiect.
Europa Liberă: Înainte de a intra în amănuntele ediţiei din acest an care probabil este deosebită și specială, vă rugăm să ne spuneți care este ţinta generală a acestei iniţiative.
Irina Guțu: „Ținta noastră este să aducem satul în vizor. Satul care ușor-ușor se pierde de pe lista priorităților celor de la oraș, și nu numai celor de la oraș, ci de pe lista priorităților cetățenilor Republicii Moldova care pleacă din țară, care își uită, nevoit, care le sunt originile, în contextul în care nu mai au ce să facă în țară la noi.”
Europa Liberă: Dar de ce credeți că tinerii ar fi motivați să facă aceasta? Tinerii astăzi sunt foarte pragmatici, raționali.
Irina Guțu: „Pe tineri îi mai avem acasă și tânăra generație nu trebuie să o pierdem. Dacă pe părinți i-am pierdut în străinătate, pe tineri îi putem păstra și tinerii sunt cei care ne dau o speranță.”
Europa Liberă: Cum anume tinerii din cadrul proiectului „Veșnicia satului în online” au încercat să scoată din anonimat localitățile din care provin? Din ce am citit noi, ei de fapt sunt îndemnați să facă niște filme de promovare în stilul publicității turistice. Dar televiziunile ne conving în fiecare zi, seară de seară, în buletinele de știri că satele sunt depopulate, îmbătrânesc și se sting implacabil, ca niște lumânări. Nu cumva proiectul dumneavoastră merge de fapt pe contrasens cu știrile?
Irina Guțu: „Știrile sunt făcute pentru televizor, acolo unde satele nu au dreptul la replică, așa cum am încercat, prin proiectul nostru, să le oferim tinerilor, prin rețelele de socializare utile tuturor, unde vestea se duce mult mai ușor decât cu ajutorul canalelor de televiziune. Satele nu mor, încă nu mor. Încă mai avem valori, încă mai avem tradiții care trebuie promovate. Copiii noștri au scris niște articole, au realizat niște filmulețe de promovare a satelor acestora. Și, sperăm noi că va deveni contagios acest proiect al nostru. Deja ne aflăm la a doua ediție și vor urma cu siguranță și altele, în care vom inspira tinerii să-şi promoveze localităţile.”
Europa Liberă: Noi astă vară, în august, am fost prin satele Republicii Moldova şi ne-am convins, şi vă dau dreptate, că într-adevăr satele încă nu au murit. Şi dacă nu le aruncăm acum un colac de salvare, dacă nu ne apucăm barem să le ascultăm, s-ar putea să pierdem timpul. Dar întrebarea următoare ar fi: cui îi sunt adresate aceste lucrări amatoriceşti în fond, că doar nu sunt comerciale?
Irina Guțu: „Sunt adresate locuitorilor acestor sate, dar şi publicului larg. Pentru că până şi un ghid turistic al Republicii Moldova mai bun decât cel realizat prin intermediul proiectului nostru nu cred că există. Sunt informaţii despre sate pe care le pot utiliza toţi cititorii, aflăm lucruri pe care Internetul nu ni le oferă, aceleaşi date istorice, informaţii despre personalităţi, despre viaţa localităţii, tradiţii, obiceiuri. Sunt informaţii la care nu avem acces să le găsim atât de uşor. Tinerii se documentează şi din biblioteci, dar chiar şi din viaţa localităţii.”
Europa Liberă: A fost o modă şi mai este probabil, să se scoată monografii ale satelor, un fel de pomelnic al satului. Se va deosebi de genul acesta de scriituri şi de memorialistică?
Irina Guțu: „Noi suntem siguri că este ceva diferit, cu toate că unele sate, prin care noi am trecut, au astfel de monografii şi tinerii s-au mai inspirat şi din ele pentru a ne reda conţinutul lor, însă totuşi este ceva diferit. Monografia este adunată într-o broşură copertată, într-o carte. Blogurile noastre sunt cele care dau filă cu filă viaţa actuală a localităţii, ce se întâmplă astăzi în localitate, ce evenimente au loc, care este pulsul acestor localităţi.”
Europa Liberă: Meseria noastră totuşi presupune să vă contrazicem, aşa că nu vă supăraţi, dar eu am să vă iau totuşi un pic în răspăr, că ştiţi, mai ales în mediul orăşenilor, care merg la bar şi se uită la televizor la concerte lor brânza le cam pute. Deci, ei se uită la oamenii de la ţară cu un fel de superioritate, nici mie nu-mi place, că eu sunt sătean, născut la ţară. În sensul acesta, cum veţi evita stilul siropos, cum veţi evita renaşterea păşunismului sau semănătorismului pe care l-au condamnat cândva moderniştii şi postmoderniştii?
Irina Guțu: „Dacă observaţi, există o tendinţă mondială și locală în zona aceasta a noastră, a pământului românesc – România, Republica Moldova – unde reînvie folclorul prin muzică. Un exemplu clar este trupa Zdob şi Zdub din Republica Moldova, din România – Subcarpaţi, [albumul] Argatuʾ, care combină muzica populară cu noile tendinţe. Şi să ştiţi că, pornind de la acest mic exemplu, în care muzica populară este cântată în cluburi, aşa şi satele vor deveni populare, prin festivalurile care se organizează, prin acea cultură şi linişte pe care o găsim la sat şi la oraş nu o găsim. Şi își va reveni şi satul şi va avea locul său de onoare.”
Europa Liberă: E adevărat, Bostaniada, Festivalul Iei, de exemplu, adună foarte mulţi orăşeni.
Irina Guțu: „Şi Lozova cu Festivalul Bostaniada a fost în cadrul proiectului nostru din acest an.”
Europa Liberă: Felicitări! Dar nu cumva astăzi tinerii au mai multă nevoie de instruire pragmatică: cum să deschidă o afacere, cum să investească mai raţional banii, cum să pună de o parte banii, ca să nu-i fituiască pe nimicuri? De acest gen de educaţie cine ar trebui să se ocupe?
Irina Guțu: „Nu spunem că noi ne ocupăm de toate categoriile de nevoi pe care le au tinerii. Însă din blog, din blogging se câştigă bani. Iar în cadrul ultimei activităţi a proiectului vom avea o sesiune de instruire cu bloggeri care se ocupă doar de scris şi câştigă bani din a scrie. Şi - de ce nu? - să câştigăm bani din a scrie despre satul moldovenesc.”
Europa Liberă: Dar totuşi poate fi o chestiune rentabilă cel puţin?
Irina Guțu: „Sigur că da, poate fi. Şi vom încerca să învăţăm copiii cum să facă şi bani din a scrie.”
