Expertul Centrului de analiză Politicon de la Chișinău, Ion Tăbârță, spune că actuala campanie electorală din regiunea transnistreană, cea în care concurenții luptă pentru fotoliile din Sovietul Suprem, dar și pentru funcții în consiliile locale, a fost caracterizată de confruntarea dură dintre structurile de forță din administrație și mediul de afaceri. Iar miza reală a acestor alegeri este de fapt identificarea contracandidatului pentru Evgheni Șevciuk la alegerile pentru postul de lider al regiunii transnistrene care vor avea loc anul viitor.
L-am întrebat pentru început pe Ion Tăbârță dacă sunt sau nu importante alegerile locale care urmează să aibă loc duminica viitoare în stânga Nistrului și dacă acestea sunt sau nu de natură să schimbe ceva în realitățile din regiunea transnistreană.
Ion Tăbârță: „Preconizatele alegeri în Sovietul Suprem pot fi considerate un fel de pre-etapă pentru alegerile de anul viitor a liderului regiunii transnistrene. Sovietul Suprem al regiunii transnistrene are anumite împuterniciri totuși limitate. Acum, probabil, scopul este de a fi reliefat principalul contracandidat al lui Evgheni Șevciuk pentru alegerile așa-numitului președinte al Transnistriei, care vor avea loc anul viitor.
Conducerea domnului Șevciuk este una destul de controversată; nu putem spune că a fost ceva spectaculos în cei patru ani câți au trecut din mandatul lui, mai degrabă el a devenit un politician mai loial Federației Ruse. Totuși, Igor Smirnov în anumite situații își putea permite să-și spună propriul punct de vedere în relațiile cu Moscova. Și acest lucru se referă în special la acea contrabandă făcută de anumite cercuri de la Moscova prin regiunea transnistreană, în particular contrabanda cu armament. Iar Evgheni Șevciuk s-a remarcat mai degrabă prin anumite certuri cu Republica Moldova.
Totodată este clară acum această divizare în regiunea transnistreană. Pe de o parte sunt instituțiile așa-numite de stat, inclusiv cele de forță, așa-numitul KGB din regiune care susține regimul și, pe de altă parte, cercurile oamenilor de afaceri sau businessul transnistrean concentrat în jurul grupului Sheriff, care are și o conexiune în politică – grupul „Obnovlenie”. Această dispută dintre cele două poluri să dă și prin intermediul presei – avem presa controlată de către puterea executivă a regiunii, dar și o altă parte a presei controlată de așa-numiții oligarhi.
De fapt, prin această dispută dintre conducerea regimului și anumiți oligarhi din regiunea transnistreană și poate fi caracterizată actuala campanie pentru Sovietul Suprem din regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Și cum se manifestă confruntarea dintre aceste două poluri de putere?
Ion Tăbârță: „În ultimul timp Evgheni Șevciuk nu o singură dată a învinuit oamenii de afaceri din regiune că ar fi mai puțin patrioți, că ar avea anumite interese economice obscure, a început așa-numita luptă cu businessul off-shore și vedem cum anumite structuri de forță încearcă să intimideze anumite cercuri ale businessului din regiunea transnistreană, care la moment, cel puțin așa pare, îl au ca lider pe Olag Vasilati, unul dintre liderii mișcării Obnovlenie. Probabil, între aceste două grupuri rivale vom avea rezultatele pentru Sovietul Suprem.”
Europa Liberă: Cum estimați Dvs., cel puțin din informațiile care există în presă, raportul de forțe dintre cele două grupări care spuneți că există în regiunea transnistreană și care rivalizează? Inclusiv în contextul anulării preferințelor comerciale autonomie în relația cu UE de la 1 ianuarie impresia este că în Transnistria se poartă un război politic total, fără să se țină cont de consecințe sau de faptul că există o problemă comună care poate afecta pe toată lumea. Pe ce se mizează în această confruntare destul de dură?
Ion Tăbârță: „Da, într-adevăr, este un conflict destul de dur. Noi încă nu știm care vor fi consecințele lui. Totodată, nu știm care vor fi consecințele asupra regiunii transnistrene de la 1 ianuarie 2016, când aceste prevederi preferențiale în comerțul cu UE vor fi anulate.
Este evident că businessul din regiunea transnistreană dorește anumite relații mai apropiate, sau anumite relații instituționalizate cu UE pentru că totuși exportul cu UE domină alte tipuri de exporturi către alte regiuni. Deci, acești politicieni doresc pe undeva și o anumită comunicare mai civilizată cu Chișinăul, pentru că este evident că comerțul cu UE poate fi făcut doar prin intermediul și cu ajutorul Chișinăului. Regimul instaurat la Tiraspol își are propria sa logica și se conduce reieșind din rațiuni politice, ceea ce de multe ori intră în contradicție cu businessul de acolo.
Va fi foarte importantă și poziția Federației Ruse. Trebuie să înțelegem că acolo toți contracandidații sunt pro-ruși. Acolo nu avem candidați pro-europeni sau candidați pro-Chișinău. Diferența se face doar de gradul mai mare sau mai mic de apropiere de Moscova. După cum se vede, acum Evgheni Șevciuk merge în totalitate după scenariile Moscovei. Cred că în perioada mandatului său mai degrabă regiunea transnistreană a fost condusă prin telefon de Dmitrii Rogozin.
Știm foarte bine că Moscova este foarte reticentă față de tot ce ține de aspectele economice ale relațiilor cu Uniunea Europeană – acest lucru se referă nu numai la regiunea transnistreană, dar și la toate statale din spațiul CSI. Eu nu cred că Federația Rusă are acum un răspuns clar – să dea sau să nu dea undă verde, să permită sau nu o anumită destindere a relațiilor economice dintre regiunea transnistreană și Uniunea Europeană.
Desigur că Federația Rusă mai degrabă și-ar dori să pună regiunea transnistreană în cârca economică a Republicii Moldova. Republica Moldova este și ea într-o situație economică destul de dificilă. Nu știu ce pârghii avem – de fapt nici nu am prea avut vreodată pârghii reale – de a influența factorul politic de acolo. Așa că mai degrabă această dispută dintre Evgheni Șevciuk și mediul de afaceri de acolo se va fierbe în propriul suc și nu este exclus ca verdictul să fie dat de Moscova sau, de ce nu, chiar de către cetățeni.
Pentru că, dacă să facem referire la precedentul mandat, Evgheni Șevciuk a fost mai degrabă expresia voinței cetățenilor din regiunea transnistreană la așa-numitele alegeri prezidențiale, în detrimentul Moscovei care, știm foarte bine, și-a dorit un alt candidat.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, noi vedem că Șevciuk a venit cu un mesaj foarte dur la adresa oligarhilor, acuzându-i practic de trădarea intereselor regiunii transnistrene. Credeți că poate prinde acest mesaj la oameni, în condițiile în care ei sunt afectați direct de înrăutățirea situației economice?
Ion Tăbârță: „De fapt nu este o noutate ceea ce face acum Șevciuk. Tot timpul acest lucru l-a făcut Smirnov, dar i-a mers până într-un anumit moment.
Evgheni Șevciuk are dușmani externi pe care îi face responsabili de situația precară a regiunii transnistrene, acești dușmani externi sunt desigur Chișinăul și Kievul, iar acum el este în proces de identificare și a dușmanilor interni. În această situație în care nu se plătesc integral salariile, când nu se plătesc integral pensiile, când nu mai este acea susținere financiară din partea Federației Ruse se caută acești dușmani interni și iată că ei au fost identificați în reprezentanții businessului din regiunea transnistreană.
Vom vedea pe cât va prinde acest mesaj. Știm că totuși în linii mari Evgheni Șevciuk controlează multe în spațiul informațional, dar îmi vine greu să cred că ar controla chiar totul. Totuși, așteptăm să vedem și ce efecte va avea criza economică, vom vedea cum vor judeca situația cetățenii din regiunea transnistreană. Pentru că una sunt dezbaterile din spațiul informațional televizat și altceva sunt discuțiile din mediul on-line – totuși în on-line este mai multă libertate și este o anumită pluralitate necontrolată de către regim.
Desigur că Evgheni Șevciuk va duce o luptă dură, încercând să spună că de fapt nu actuala administrație de la Tiraspol este vinovată de situația grea, dar, pe lângă factorii externi, sunt responsabili de asta și anumiți oligarhi. Și chiar se încearcă în spațiul public din regiunea transnistreană să se facă paralele cu situația din Rusia, cu Gusinski, Berezovski, postul de televiziune TSV controlat de Sheriff deja este comparat cu NTV-ul anilor 90 de la Moscova și se explică că acești oligarhi sunt răi.
De fapt, Evgheni Șevciuk încearcă să facă în miniatură ceea ce a făcut Vladimir Putin când a venit la conducerea Federației Ruse. Putin a înlocuit la cârma Federației Ruse instituția oligarhiei cu cea a securității. Cred că Evgheni Șevciuk va încerca să acționeze după calapodul rusesc: „Uitați-vă, pe de o parte suntem noi, cei care avem grijă de interesele statale, de interesele regiunii, și pe de altă parte sunt ei, cei răi, care doar profită de ceea ce se întâmplă în regiune”. Nu este exclus să-i reușească această manevră, pentru că în condițiile unei campanii dure, cu manipulare informațională, un astfel de mesaj poate avea succes. Dar poate avea și efectul bumerangului.”
Europa Liberă: Pe ce forță politică mizează Evgheni Șevciuk în această confruntare cu mediul de afaceri, care, spuneați și Dvs., este reprezentat și printr-o formațiune politică, Obnovlenie, care este destul de influentă în regiune? Evgheni Șevciuk nu are propria sa formațiune politică…
Ion Tăbârță: „El mai degrabă va merge pe structurile de forță, va merge pe KGB. În plus, în regiunea transnistreană avem foarte multe clone ale partidelor din Federația Rusă. Este evident că Evgheni Șevciuk nu are un partid-sistem cum este Edinnaia Rossia în Federația Rusă, însă totodată el va avea tot aparatul birocratic statal la îndemână și probabil va încerca să adune în jurul său cât mai multe formațiuni politice pentru a lupta cu partidul Obnovlenie, reprezentat de opoziția din regiune care vine din mediul de afaceri.”
Europa Liberă: După aceste alegeri în Sovietul suprem, vedeți careva perspective de reluare a contactelor cu Chișinăul, de restabilire a dialogului Chișinău-Tiraspol? Sau, din contra, se va merge în continuare pe radicalizarea situației și se va înrăutăți situația politică, dar și cea economică, pe de cele două maluri ale Nistrului?
Ion Tăbârță: „Relația dintre Chișinău și Tiraspol va depinde foarte mult de ce situație vom avea noi aici, la Chișinău, sau de care va fi dezlegarea crizei politice în care se află Republica Moldova. Este evident că următoarele câteva luni, poate chiar jumătate de an, nu vom avea schimbări majore și radicale în procesul transnistrean.
Dacă până la urmă forțele pro-europene, sau așa-zis pro-europene, de la Chișinău vor reuși să încropească o guvernare sau să meargă în alegeri parlamentare anticipate în care ele să-și reconfigureze mandatul, atunci nu vom avea schimbări imediate în reglementarea transnistreană, mai degrabă se va perpetua actuala situație. Știm care este poziția Ucrainei, în linii mari vom ști care este poziția Chișinăului care se îndreaptă spre Uniunea Europeană, știm care este poziția Federației Ruse, așa că mai degrabă se va merge în continuare pe conservarea actualei situații.
Dar dacă în urma resetării guvernării la Chișinău fie printr-o coaliție de stânga în actualul legislativ, fie o guvernare de stânga, pronunțat pro-rusă, rezultată în urma alegerilor parlamentare anticipate, atunci în relația dintre Chișinău și Tiraspol vom avea serioase modificări. Și aceste modificări vor fi pe filiera rusă. Pentru că dacă la conducerea Republicii Moldova vor veni așa politicieni cum Igor Dodon sau Renato Usatîi, lucrurile vor fi foarte clare. Știm foarte bine că președintele socialiștilor Igor Dodon este mai degrabă vocea Tiraspolului în Parlamentul de la Chișinău, care optează pentru federalizarea Republicii Moldova. Și atunci cu acordul Moscovei probabil va fi dat curs unui proces politic de soluționare a conflictului transnistrean de genul celui pe care l-am avut prin memorandumul Kozak.
Însă și aici urmează să vedem care va fi reușita acestui proces, până unde va fi posibil ca acest proces să meargă, pentru că dacă se va produce o transnistrizare a Republicii Moldova vom avea o poziție foarte dură a partidei pro-europene din Republica Moldova, fie din opoziție, fie din segmentul civil.
Dar cred că la moment perspectivele regiunii transnistrene, perspectivele relației dintre Chișinău și Tiraspol rămân destul de confuze.”
