Linkuri accesibilitate

„De ce o viață de om costă mai mult decât alta? De ce viața are un preț?”


Jurnalul săptămânal cu Nelly Sambris.

Născută la 29 aprilie, 1980, în satul Verejeni, raionul Telenești. În 2003 absolvește Facultatea de Litere a USM. Din 2003 până în 2008, realizator de programe si prezentator la Radio ProFM. Urmează Radio Nova apoi redactor –șef si prezentator știri la Radio Hit FM, Radio Styl și Radio Alla. Din 2011, a fost timp de un an editor știri la Jurnal TV, după care editor la Deschide.md.

Luni

Evenimentele din week-end-ul trecut au zguduit Europa. Teroarea de la Paris din noaptea de vineri, 13 noiembrie, a întrecut orice imaginație, iar realitatea de coșmar orice ficțiune. De mai mult timp îmi doream să merg în vizită, la un sfârșit de săptămână, la niște foste colege, la Paris. Anume în zilele de odihnă, ca să-mi poată ele dedica mai mult timp. Mi-au spus că mă asteaptă, să vin oricând îmi doresc, dar nu m-am hotărât niciodată: Cristian e încă mic, nu mă pot desparți de el. Nu mai mult de câteva ore. Mă apucă groaza când mă gândesc, că în acea seară de vineri puteam să fiu și eu acolo, în acea cafenea din inima Parisului. Și aș fi putut sa nu mă mai întorc niciodata la copil, la cei de acasă. Pe timp de Pace. Cred că mulți au gândit la fel ca mine. Teroriștii existau, undeva departe de noi, în țările din Orientul Mijlociu, țări în care, în urma atentatelor, mor zilnic împreună cu parinții lor, sute de copii nevinovați. Pentru noi acest masacru făcea parte dintr-o realitate paralelă cu a noastră. De ce o viață de om costă mai mult decât alta? De ce viața are un preț? Pot raspunde la aceste întrebări liderii europeni, care aruncă pisica de la unul la la altul în cazul imigranților? Primele ginduri care mi-au venit, au fost acelea, că totul se întâmplă din cauza imigranților care ne invadează, dar m-am temperat. Cum pot introduce refugiatii ilegal arme automate și bombe în țările europene? Trebuie facută deosebirea între imigranti și grupurile radicale islamice, mi-am zis, primii fug din țările lor, tot din cauza celei de-a doua categorii. Nu-i putem pune pe toți într-o oală. Cine ar trebui să răspundă pentru politica dezastruoasă a unor țări, pentru susținerea unor grupuri radicale islamice în alte state sau pentru faptul că printre imigranți se strecoară și jihadiști? Sunt prea complicate necunoscutele, marja de eroare, în acest moment, e mare.

După amiază, urma să mă văd cu o prietenă, dar nu am avut dispoziția potrivită: Cristian avea un început de răceală și trebuia să intervin rapid. Am stat toată ziua în casă și am urmărit știrile de la Euronews.

Marți

Am dormit până târziu din cauza mai multor nopți în care Cristian m-a ținut trează. Pe la orele 11.00 am primit un telefon de la o prietenă interpretă pe care o cunosc de mulți ani. Mi-a spus vestea cea mare: se căsătorește. Ar vrea să-i fiu nașă de cununie. M-am speriat. Nu mi-a zis-o direct, am inteles din aluzii. Când și-a dat seama că m-am prins, m-a întrebat când pot trece împreună cu viitorul soț, pe la noi, ca să discutăm la temă. Incă mai asimilez noutatea. Nu știu, nu m-am văzut niciodată în acest rol. Nu sunt mare consumatoare de tradiții. Am îndoieli că am sa mă descurc.

Peste o oră, mi-am amintit că trebuie să o sun pe scriitoarea Galina Furdui, pentru a pune la punct niștee detalii legate de tipografia la care urmeaza să apară o carte despre creația ei. Nu reușesc sa ma încadrez în termeni. Dar în cazul meu, e valabil proverbul, nu aduce anul cât aduce ceasul. Uneori. Apropos de ceas, trebuie să cumpăr baterii noi pentru ceasul de pe peretele de la intrare. De când s-a oprit, a devenit o sursa de stres.

Dupa amiaza am petrecut-o în compania unor prieteni, care locuiesc la curte. Am facut mai multe „ședinte” repetate la aer, în această toamnă, de fiecare dată cu gândul că este ultima pentru acest an. Dar toamna aceasta e blândă și ne mai permite sa stăm la cafele pe mica terasa din fața casei. Cafelele sunt doar un pretext. Nu consum cafea. Am baut ceai cu dulceață din cătină. S-a servit și vin rosu dulce, preparat de gazdă. Delicios. Ne-am dat cu părerea despre evenimentele politice de la Chișinău si războiul dintre religii, din lume.

Miercuri

M-am trezit dis-de-dimineață. Pe la 05.00. Din cauza orarului dat peste cap, mă trezesc deseori fără niciun motiv. Nu sunt matinală. Păcat. Diminețile sunt cele mai productive. Am reusit să termin de citit capitolul despre paradoxul dialecticii partidelor și partidul de masse, din „Roza Vinturilor”, o carte cu ziaristica lui Nae Ionescu. Lupta politica a fost mereu acidă, istoria se repetă iar ceea ce a scris filosoful român, în perioada interbelică, este actual și acum.: ““ (…) se pare chiar că d. Duca – se putea altfel! – după audiența la Palat, ar fi propus, sau ar avea de gând să propună o coaliție a partidelor de guvernământ cu scopul de a impiedica instituirea unui “guvern personal” (…) existența unui singur partid politic este un nonsens. (……) partidul are, prin definiție, o structură polemică, el opunându-se unui alt partid.”” Multe minți luminate s-au implicat activ în procesul politic, în timpul vieții lor, fiind unii dintre cei mai mari si de temut ziariști: Hașdeu, Eminescu, Iorga, Eliade, Cioran, Noica …

Pe la 6.30, am dedicat o oră și redactării manuscrisului “Doamna rondelului românesc.”Ziua am dormit-o din picioare, prinsă cu treburi casnice.

Seara am fost la un eveniment organizat de o revistă dedicată mamelor de succes. A fost pentru prima dată, când am participat la o întâlnire între mamici. Am ramas impresionată, chiar dacă evenimentele la care mai multe mămici se adună la un loc pentru a discuta despre copiii lor, nu sunt pe gustul meu. Trebuie sa recunosc, confirmarea faptului că și alte mămici trec prin aceleași probleme și griji ca și ale mele, dă o senzatie de calmitate și liniște interioară.

Apoi am mers într-un local cu o prietenă. Avem multe subiecte când ne întâlnim. Am facut abstracție din nou, de noua mea încercare de a mai slabi și am comandat spaghete cu fructe de mare.

Joi

Dimineața a început cu același ritual aproape zilniс: dejunul lui Cristian si ceaiul pe care nu reușesc sa-l beau întotdeauna în primele ore după trezire.

Poate părea straniu, dar profit de faptul ca sunt ocupată cu Cristian de dimineață pâna seara. În concediul de maternitate îmi pot face singură programul. Acum am ceeea ce mi-a lipsit mai mulți ani, mai mult timp pentru mine și gândurile mele. Pentru lecturi, când apuc, și, scris, când reușesc.

Pe la amiaza m-a telefonat bunica. Ne-a invitat la ea, de Hram. Vrea să-și vadă strănepotul și nepoata. Când i-am auzit vocea, mi s-a făcut dor de perioada când petreceam vacanțele la ea. M-a cuprins o voioșie copilărească. Eu “am crescut-o” de mică

Cristian “ a interpretat” o melodie la clape. Ne-am amuzat. Îi place la nebunie muzica, se leagană si mimează dansul înca de când a făcut primii pași.

Spre seară m-am apucat să fac ordine în CD-uri. Cred că nu a fost o idee bună. Am descoperit multe poze despre existența cărora am uitat.

Vineri

M-am trezit pe la 7.00. Am băut un ceai și am reușit înainte ca să se trezească și Cristian, să alerg în padurea de peste drum. Nu e un loc îngrijit, nu sunt bănci, nici cărări asfaltate. Există doar niște drumuri mici de țară. Dar se bucură de popularitate, aleargă mai mulți tineri cu căstile pe urechi.

Ascult și eu „In The Air Tonight”, a lui Phil Collins. O piesă pentru care am o slăbiciune mai veche, încă din perioada când eram la radio. Seara ne facem bagajele. Mergem pentru o zi la țară, la bunica.

XS
SM
MD
LG