Linkuri accesibilitate

André Glucksmann în dialog cu Dan Alexe despre terorism și haosul creat de Putin


André Glucksmann, unul din cei mai importanți moraliști și filosofi ai Franței de după Mai 1968, a încetat din viață marți, 10 noiembrie 2015.

A murit astăzi, 10 noiembrie, André Glucksmann, unul din cei mai importanți moraliști și filosofi ai Franței de după Mai 1968, unul din acei noi filosofi ieșiți din pepiniera lui Jean-Paul Sartre.

Despre André Glucksmann știam din adolescență, din România, când, în grupul nostru de la Iași, circulam pe sub mână toate scrierile acelor „nouveaux philosophes”, patronați mai întâi de Jean-Paul Sartre, cu toții ieșiți din revolta lui Mai 1968 și trecuți apoi, cum avea să o scrie cu năduf Guy Hocquenghem, „de la gulerul stil Mao la clubul Rotary”.

Intr-adevăr, în contextul modificării peisajului cultural și socio-economic al Franței, mai toți acești moștenitori ai lui mai 68: André Glucksmann, Bernard-Henri Lévy (BHL), Alain Finkielkraut, Pascal Bruckner, au început să evolueze spre o nouă dreaptă atlanticistă, mergând până la încurajarea intevențiilor militare (BHL în Bosnia sau Libia), sau, în cazul lui André Glucksmann, la a apăra fără nuanță independența Ceceniei.

Și aici, el urma tradiția lui Sartre, angajându-se fără nuanțe în diferite cauze politice. Glucksmann a denunțat reprimarea albanezilor din Kosovo de către regimul lui Miloșevici, a denunțat apoi ceea ce el a numit „barbaria teroristă” din Algeria și, după 2000, a intervenit public, in mod repetat, in favoarea Ceceniei.

Prin ceceni am ajuns, de altfel, la Glucksmann, prin emigrația cecenă pentru care el intervenise activ așa cum interveniseră în Anglia oameni precum actrița Vanessa Redgrave.

Ne-am întâlnit în repetate rânduri la Paris, eu arătându-i seriile de imagini pe care le turnasem în Cecenia pentru un fim documentar. Era un om de o mare bunătate, a cărui grijă permanentă era să se arate modest. Prins în propria lui rigoare auto-impusă, Glucksmann nu mai putea da înapoi din angajamentul lui total pentru ceceni.

Discutând cu el, apreciam enorm sarcasmul cu care îi trata pe colegii lui de generație, în special BHL și Philippe Sollers. Pompozitatea era ce detesta cel mai mult.

România nu îl interesa, însă, nici pe el, nici pe cei din generația lui, care considerau România doar o zonă tampon, neinteresantă prin stabilitatea ei aparentă.

Deși ne văzuserăm de multe ori, ba chiar m-a invitat la masă în momente de sărăcie, îmi stătuse pe inimă să îi iau un interviu formal. L-am intervievat însă pentru Europa Liberă în 2003, în momentul în care terorismul mondial începea să capete o altă dimensiune. Deja nu mai era vorba despre ceceni, ci aria fierbinte a primejdiei mondiale se deplasase deodată spre Afganistan și Irak.

Cum am spus, fenomenul terorismului modern îl preocupa foarte mult. L-am întrebat așadar dacă se mai poate da astăzi o definiție precisă a terorismului:

În studioul Europei Libere de la Praga, 10 octombrie 2005
În studioul Europei Libere de la Praga, 10 octombrie 2005

André Glucksmann: „Aș spune că astăzi există două definiții ale terorismului, două definiții care nu se încrucișează și care, deseori, chiar se opun. Prima definiție a terorismului este: violența deliberată exercitată de oameni înarmați asupra unor oameni lipsiți de arme. De exemplu, ceea ce s-a întâmplat în atentatele de la New York din 2001 corespunde acestei definiții clasice a terorismului, chiar dacă armele erau în acel caz un avion și niște lame. Atacul comis de ceceni asupra teatrului „Nord-Ost” din Moscova este un alt exemplu, dar aici trebuie precizat de îndată că atitudinea și operațiunile militare ruse în Cecenia, unde sunt vizați în mod deliberat civilii, sunt la rândul lor operațiuni teroriste, în sensul definiției acceptate a terorismului.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:09:56 0:00
Link direct

Dan Alexe: Putem spune, așadar, că in cazul Ceceniei am avea de-a face cu un terorism practicat de ambele părți, atât de ceceni, cât și de ruși?

André Glucksmann: „Acolo avem niște operațiuni teroriste permanente duse de armata rusă, pe când din partea cecenilor avem doar o derivă teroristă. Cecenii în general nu atacă populații dezarmate și nu trimit sinucigași în metroul de la Moscova. Combatanții ceceni nu atacă decât alți combatanți, sau atacă clădiri oficiale. Ei practică un război de supraviețuire și sunt mai degrabă niște partizani, iar nu teroriști. In schimb, armata rusă a desăvârșit distrugerea unui oraș cu 400 000 locuitori: Groznîi, în care a fost vizată cu bună știință o populație civilă, din care de altfel jumătate erau ruși. Asta nu mai e o derivă. Este al doilea tip de terorism: invadarea unei țări și masacrarea sistematică a locuitorilor acesteia. Aici nu mai e o derivă, ci e vorba de o activitate principală.”

Dan Alexe: In cazul Kosovo, însă, s-a vorbise deja în occident de un „terorism de stat”, dar acolo occidentul a sfârșit prin a interveni.

La o demonstrație la Paris de condamnare a asasinării militantei pentru drepturile omului Natalia Estemirova în 2009
La o demonstrație la Paris de condamnare a asasinării militantei pentru drepturile omului Natalia Estemirova în 2009

André Glucksmann: „Dacă mă întrebați de ce s-a întâmplat așa, am să vă amintesc că eu am cerut vreme de aproape șapte ani o intervenție în Kosovo împotriva terorismului de stat al lui Miloșevici. Europenii se tem însă mai mult de Putin decât de Miloșevici.”

Dan Alexe: Vorbiți de o spaimă concretă?

André Glucksmann: „Aș vorbi chiar de panică. E complicată spaima asta. Pe de o parte, Putin dispune de arme nucleare. Nimeni nu vrea să-l supere. Pe de altă parte, se știe că Rusia nu e altceva decât un haos monumental și toată lumea dorește să știe că e acolo un om tare care să împiedice extinderea acestui haos produs de 70 de ani de comunism.”

Dan Alexe: „Toată lumea”… „Cine e toată lumea”?

André Glucksmann: „Vorbesc de autoritățile democratice ale UE și SUA, care dau dovadă de irealism, oferindu-i respectabilitate lui Putin. Amintiți-vă Afganistanul invadat de sovietici. Vreme de zece ani, Armata Roșie a demolat orașele și satele pe acolo, dar, mai ales, a demolat structurile sociale și morale ale populației, făcând în cele din urmă un milion de morți. In ruinele rămase s-au instalat gangsterii și fanaticii talibani, care l-au invitat acolo pe Ben Laden, iar rezultatul au fost atentatele din 09/11. Armata rusă nu a învățat însă nimic din asta și ne prezintă acum un remake în Cecenia. Acolo in dărâmături se vor instala gangsterii și fanaticii.”

Dan Alexe: In mare, asta e deja pe cale de a se întâmpla.

André Glucksmann: „E parțial in curs, dar nu uitați că dacă cecenii s-ar fi „ben-ladenizat”, ei ar fi putut foarte bine să facă în haosul rusesc ceea ce Ben Laden a făcut în ordinea americană: ceva mult mai grav decât să ia ostateci niște spectatori de teatru. Ar putea să arunce în aer centrale nucleare sau instalații petroliere.”

Dan Alexe: Dar răposatul președinte cecen Djohar Dudaiev amenințase deja, acum 10 ani, că va arunca în aer centrale nucleare în Rusia.

André Glucksmann: „Dar nu a făcut-o. Trebuie să facem o distincție între niște vorbe imprudente și recursul la terorism. Trebuie să fim atenți cum negociem cu cecenii, altfel tinerele generații de acolo care n-au cunoscut din partea Rusiei decât o brutalitate și o cruzime de neimaginat nu vor mai suporta asta și vor deveni niște teroriști absoluți. Deocamdată, trebuie să le mulțumim cecenilor pentru că nu comit atentate à la Ben Laden. Țările Europei de Est sunt la rândul lor total justificate să se teamă de Rusia, motiv pentru care caută protecție, însă mai degrabă în America decât în Europa. Vest-europenii flirtează cu Putin, în vreme ce est-europenii se tem de haosul rus, haos pe care Putin pare incapabil să-l controleze, sau pe care el însuși îl adâncește.”

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

XS
SM
MD
LG