„Tu nu te uiți la televizor? Mai bine te mai gândești… Asta i-am spus verișoarei mele din Kenia când mi-a mărturisit planurile ei de a veni aici, în Germania, la studii”, imi spune Anne Chebu, cunoscută jurnalistă afro-germană care lucrează la ARTE, în Hamburg. Ne aflăm la Berlin pentru a participa la un workshop de două zile, care își propune identificarea modalităților prin care jurnaliștii cu origini africane precum și diaspora africană ar putea răspândi mesajul: „Nu vă riscați viețile pentru Europa! Cel mai bine e acasă!”. Sigur, titlul
workshop-ului, parte dintr-o serie de astfel de manifestări organizate de TANG (The African Network in Germany) este cu totul altul și nu te duce neapărat cu gândul la concluzia de mai sus. Însă jurnaliștii, ca și experții in comunicare și integrare reuniți în cadrul „Vielfat in den Medien Gestalten” (Să asigurăm diversitatea in mass media) au subliniat din capul locului ideea că cei care pleacă din Africa ar trebui să o facă numai după ce s-au informat temeinic cu privire la ce îi așteaptă atât pe drum, cât și la destinație. Altfel spus, nici o străinătate, nici măcar bogata Europă, nu e mai bună ca acasă, dacă acolo nu îți este pusă viața în pericol.
Înconjurată timp de două zile doar de persoane de origine africană, minoritară albă, așadar, am aflat (nu neapărat cu surprindere) că viața unei persoane de culoare nu este prea simplă în Germania: îți găsești mai greu o slujbă, o locuință și ți se amintește mai mereu, într-un fel sau altul, că ești… altfel. Toate
aceste experiențe au determinat-o pe jurnalista Anne Chebu, să scrie chiar și o carte care a devenit bestseller în Germania: „Einleitung zum Schwarz sein”- Introducere în viața unui negru (în Germania, se înțelege).
„Ne-am întâlnit la Berlin, oameni care au în spate povești de emigrare și integrare. Am încercat să vedem cum putem contribui la crearea unei diversități în mass media. Este vorba de mass media de aici, din Germania, dar ne punem în același timp întrebarea, ce răspundere avem, ce contribuție ne putem aduce, pentru a-i convinge pe cei care riscă totul, chiar și viețile lor și ale copiilor lor, pentru a pleca din Africa în Europa. Am format trei grupe de lucru și ne-a fost clar că trebuie să începem să ducem o muncă de lămurire, de explicare. Nu vrem să spunem nimănui unde să se stabilească, aici, în Africa sau oriunde. Acest lucru trebuie să fie decis de fiecare persoană în parte. Însă
dorim să încercăm să îi convingem să se răzgândească să facă acest drum dacă riscurile sunt mari”, mi-a spus Sylvie Nantcha, președinte TANG și coordonatoarea proiectului.
Ideea este, așadar, ca cei care au cercuri de prieteni aici sau în Africa, sau care au influență în rândul diasporei africane, să le ofere toate informațiile necesare celor de acasă, care plănuiesc să plece.
„Nu decidem noi unde să trăiască acești oameni, dar putem măcar să le oferim informațiile de care au nevoie pentru a ști ce îi așteaptă dacă fac acest drum și, mai ales, ce îi așteaptă la destinație. Le vom oferi informații cu privire la procesul de obținere de azil (dacă au dreptul), la procedurile oficiale daca nu depun azil, ce au de făcut, către ce instituții trebuie să se îndrepte. Noi înţelegem că noi, cei care trăim deja aici, suntem într-o situație privilegiată, căci suntem adaptați, integrați, ne bucurăm de viața în mod plenar. De aceea nu ar fi corect din partea noastră să le spunem africanilor: Nu aveți voie să veniți! Dar există o serie de realități la fața locului care trebuie prelucrate cât se poate
concret, și apoi transmise mai departe, prin intermediul media, acestor oameni.”
Potrivit Sylviei Nantcha, presa locală dar și diaspora, care are încă legătură cu țările natale, rude și prieteni acolo, trebuie să răspândească în țările africane informații cât mai cuprinzătoare care să îi pregătească sau să îi facă să se răzgândească pe cei care plănuiesc să vină în Germania. Guvernul german contează pe diaspora africană. „Diaspora trebuie să își asume răspunderea să răspândească informații în țările africane”, spune Sylviei Nantcha.
