Sigur, expresia cunoscută de toată lumea este „Uite popa nu e popa!”, doar că rostită cu inimitabilul accent georgian – azi, la mare trecere prin cancelariile de stat! – iat-o sunând mai… catolic decât papa de la Roma.
Jena cu care o ţară întreagă a ascultat convorbirea telefonică a falsului Mihail Saakaşvili cu (pe cât de adevăratul?! – iată-ntrebarea) preşedinte Nicolae Timofti nu se compară cu nimic, şi nici – şi asta e partea cea mai tristă a farsei – nu cred să mai mire pe cineva. După ce că joi, 15 octombrie, s-a dat de pământ cu toată clasa noastră politică – nu prin arestarea lui Vlad Filat, ci prin felul în care 79 de deputaţi (mai puţin liberal-democraţii), au votat unanim pentru ridicarea imunităţii parlamentare a liderului PLDM, demonstrând astfel că sunt în buzunarul unui singur stăpân –, a mai fost nevoie de o altă zi de joi, 22, ca să se dea cu tifla şi unuia dintre simbolurile statalităţii (că la ce altceva o fi bun, preşedintele nostru?!). Iar la orizontul, nu foarte îndepărtat, al săptămânii viitoare se arată cealaltă joi, 29 octombrie, când Parlamentul Republicii Moldova urmează să dezbată moţiunea de cenzură la adresa guvernului Valeriu Streleţ, depusă de PSRM & PCRM. Cum ar veni, în ajunul lui 7 Noiembrie, se pune de-o Revoluţie din Octombrie!
(Cealaltă farsă, alias convorbirea telefonică dintre pseudo-ministrul ucrainean de Interne cu omologul său moldovean, n-ar merita mare atenţie; dar când te gândeşti pe mâna cui s-a dat paza cetăţenilor RM, lucrurile capătă o cu totul altă dimensiune – să nu existe oare nici un fel de filtre pentru tot felul de indivizi necunoscuţi ca să nu poată intra în contact direct cu primele persoane ale statului? În acest caz, cum stăm cu scurgerile de informaţie?! sau cu intoxicarea voluntară a unor înalţi demnitari?!...)
După toate probabilităţile, provocările se vor ţine lanţ – mă aştept să-i vizeze şi pe liderii platformei DA şi sper pentru ei să nu se prindă! –, paralel cu procesul, scăpat de sub control, al dezintegrării structurilor statale, ajunse în urma unor distribuiri „partinice” pe mâini nepricepute, dacă nu de-a dreptul criminale. De ce n-ar primi, bunăoară, doamna ministru al Învăţământului un telefon de la „Aureliu Busuioc” (cu ghilimele de rigoare, poetul plecând dintre noi acum trei ani), pentru a se interesa de felul în care (nu) i se studiază opera în şcoală? Şi ministrul Apărării, de la generalul Şoigu?! Şi preşedintele Parlamentului, de la Călin Popescu-Tăriceanu?!... Şi – să nu-l uităm, că altul ca el nu se există! – Marian Lupu de la… Charles de Gaulle, colosul politicii (de fapt, al naţiunii) franceze?! (În paranteze fie spus, acum nişte ani un tânăr cenaclist i-a sunat pe câţiva „monştri sacri” ai realismului socialist, ca să-i dea fiecăruia vestea cea mare – tocmai a fost selectat pe lista Academiei Suedeze, acum urmând doar să-şi depună cele mai reprezentative volume la secretariatul Uniunii Scriitorilor. Credeţi că s-a prins cineva?! – da de unde! a doua zi „monştrii sacri” se călcau în picioare în anticamera academicianului Mihai Cimpoi, căruia îi mai cereau şi recomandaţie!!!)
* * * * * * *
Scurt pe doi: nu-i baiu că un impostor s-a dat drept Mihail Saakaşvili, convorbind telefonic cu preşedintele Nicolae Timofti ca de la egal la egal; nici că falsul ministru de Interne al Ucrainei îl interpelează direct pe omologul său moldav; baiu-i că cineva nelalocul lui a răspuns – pe post de preşedinte & de membru al guvernului! «Стыдно, товарищи, стыдно!»