Linkuri accesibilitate

Taichi YAMADA. N-am mai visat de mult că zbor


O replică subtilă, în registru erotic, la „Strania poveste a lui Benjamin Button” de Scott F. Fitzgerald, romanul izbeşte prin autenticitatea trăirii.

Chiar dacă este o replică subtilă, în registru erotic, la Strania poveste a lui Benjamin Button de Scott F. Fitzgerald, romanul japonezului Taichi Yamada N-am mai visat de mult că zbor, Humanitas, 2012, izbeşte prin autenticitatea trăirii, sentimentul timpului traducându-se nu atât prin fugit irreparabile, cât prin „opreşte-te clipă!”, acel faustian verweile doch, du bist so schon! („O, rămâi, eşti atât de frumoasă!”).

Şapte secvenţe cronometrate exact – de la noaptea petrecută de Tauro, un bărbat de 48 de ani, în acelaşi salon (tocmai a avut loc un accident de tren şi spitalul e plin de răniţi!) cu o femeie necunoscută stând şi ea la pat, fiind despărţiţi de-un paravan, cu care „o face doar prin vorbe”, la iniţiativa ei, pentru ca dimineaţa să-i descopere, din întâmplare, „chipul de femeie bătrână”, la clipele când fac baie împreună într-un hotel, doar că de data asta bărbatul are tot 48 de ani, iar Mutsuko arată de cel mult 4-5 ani („parcă am fi Frumoasa şi King-Kong”, exclamă Tauro; şi n-au trecut decât câteva luni de la prima înfăţişare!) – în care, de la o întâlnire la alta, femeia de 67 de ani întinereşte văzând cu ochii, ceea ce face să le sporească angoasa: „Nu te mai uita aşa la mine, ca la cineva aflat pe patul de moarte. De fapt nici nu-mi vine să cred că voi muri curând. (…) dacă voi continua în ritmul acesta, următoarea etapă va fi să mă transform într-un bebeluş” – asta după ce şi-a recăpătat corpul de femeie de 42-43 de ani, apoi de douăzeci şi ceva, apoi de puştoaică… „Oare nu era nimic de făcut?”, se întreabă el, iar răspunsul femeii pune punctele pe i: „Aşa cum nimeni nu poate consola cu adevărat pe cineva care îmbătrâneşte şi se apropie pe zi ce trece de moarte, tot aşa nimeni, nu doar tu, n-ar avea cum să mă ajute pe mine, care întineresc până voi dispărea”.

N-am mai citit de mult (de la Să nu mă părăseşti de Kazuo Ishiguro) o carte atât de crudă – tocmai prin gingăşia pe care-o degajă! – şi abia aştept s-o recitesc „cu încetinitorul”; păcat doar că nu va fi ca prima oară

21 septembrie ’15

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG