Linkuri accesibilitate

„Dacă vorbăraia politicienilor noştri ar fi schimbată pe lei, ar putea deveni milionari şi cetăţenii”


Jurnalul săptămânal cu Călina Trifan.

Născută la 30.04.1953, în Slobozia Mare, Cahul. Studii la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biblioteconomie şi Bibliografie, absolvită în 1976. A fost bibliotecar-şef la Biblioteca ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova, redactor la ziarul „Glasul”, secretat ştiinţific la Muzeul Literaturii Române (1991-2014). A publicat mai multe volume de poezie. A coordonat apariţia volumelor „Femeia în zone de conflict” (2006) şi „Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010 (2010). Alte volume: „Memorări necesare: O viaţă în dialog” (interviuri, 2015) şi ”Aleea Clasicilor” (eseu, 2009).

Luni

Ziua abia începe, dar cerul e albastru ca în miezul zilei. În timp ce îmi beau cafeaua la balcon, privirea îmi lunecă peste oraşul care se dezmorţeşte. Chişinăul are o imagine mai dezirabilă, decât este în realitate. De la înălţime priveliştea capitalei noastre în orele matinale e superbă. Pentru că tensiunile momentului (financiare, politice) îmi pot întuneca ziua, n-am deschis televizorul. Vreau să prind o zi bună. Iar o zi bună, pentru mine, înseamnă să depăşesc rutina, să citesc o carte bună, să meditez, să scriu ceva... poate chiar un jurnal a sentimentelor şi stărilor. Când te retragi din activitate, cei mai mulţi, încep să te considere pe linie moartă... De fapt, când iei distanţă, viaţa se îmbogăţeşte şi cu episoadele timpului viitor. Bineînţeles că acest lucru i se întâmplă, şi aici îi dau dreptate lui Andrei Pleşu: „... (doar) unui om căzut pe gânduri. Păscut de gânduri. Confiscat de întrebarea insolubilă cu privire la sensul lucrurilor”. În acest context, am un model demn de urmat: scriitorul Vladimir Beşleagă. Îl admir, pentru că nu a încetat nicio clipă să mediteze la „arta îmbinării cuvintelor” şi deopotrivă la sensul şi rostul existenţei umane. Ca să rămâi tânăr, e nevoie să nu-ţi scape din ochi prezentul.

Marţi

Mă trezeşte o bufnitură. Mă uit la ceas. E ora trei de dimineaţă. Mă scol şi mă duc la geam. Curtea bisericii Măzărache e atât de luminată, încât poţi găsi un ac. În acest moment din clădirea adiacentă iese în fugă un tânăr, când ajunge în dreptul uşii bisericii îşi face energic cruce. A uitat lumânările aprinse? Sau panicat de bufnitura verifice dacă totul e în ordine? Nu-l mai văd. A dispărut în clădirea conexă sau în biserică? Mă îndoiesc. Era în maiou şi pantaloni scurţi de culoare albă... Rămâne misterul. Înainte de a adormi, îmi vin în minte alte şi alte imagini. Imaginaţia întotdeauna prelungeşte realul...

Miercuri

O zi agitată. Telefonul sună continuu. O vecină – să-mi întoarcă cartea împrumutată. Alta – să-i recomand o carte de citit. Sunt de formaţie bibliotecară şi răspund cererilor şi pentru că: „Păsările au aripi. Oamenii au cărţi. Iar cărţile (bune) te învaţă să zbori spre cele mai nebănuite înălţimi”. Afirmaţia pescuită de pe o reţea de socializare exprimă exact miracolul lecturii. Îmi plac oamenii care citesc. O consăteancă mă anunţă că am un pachet de la rude. Spre seară trec pe la Uniunea Scriitorilor. Terasa (superbă) era aproape goală. Sezon mort şi la Uniune. Cu toate astea, a fost o zi care aş vrea să dăinuie. O zi plină ... de viaţă.

Joi

Când vom trece peste aceste zile de caniculă? Şi cum? Cu vârsta viscerele noastre ne dau tot mai mult de ştire. Poate de aceea, ziua asta e lipsită de entuziasm. Căldura mare sporeşte slăbiciunea fizică. Spre seară arşiţa scade în intensitate şi ies pe terenul de sport cu aparate de fitness din faţa casei noastre. Aici e mare înghesuială: copii, părinţi, bunici. Interesul locatarilor pentru sport şi asanare fizică e în continuă creştere, de când au fost instalate aparatele de fitness în aer liber. Cum să nu te bucure metamorfozarea patimilor în pasiuni sănătoase. Aştept pe o bancă până cei obosiţi se retrag. Îmi place să urmăresc familiile care vin in-corpore. Cât şi pe cei de vârsta şi condiţia mea. Îl întreb pe cel mai în vârstă dintre ei cum se simte? Îmi răspunde: „Excelent! Am dat jos 8 kg!”. Voi reuşi să-mi înving neputinţa? Da! – îmi spun în gând.

Vineri

Îmi petrec dimineţile la masa de lucru. La calculator. Mă aflu actualmente într-o perioadă de relativă inactivitate, care se răsfrânge şi asupra veniturilor mele. Până mai deunăzi am crezut că întreg câştigul meu îl va înghiţi energia electrică şi termică, ca astăzi să aflu la ştiri că se va scumpi şi pâinea. Viaţa şi aşa scumpă se scumpeşte şi mai mult! Dacă vorbăraia politicienilor noştri ar fi schimbată pe lei, ar putea deveni milionari şi cetăţenii. În mod indiscutabil, pronosticul mă îngrijorează. În căldura zilei bat drumul până la Editura „Ştiinţa” să-mi ridic onorariul pentru corectura.

XS
SM
MD
LG