În iulie anul trecut, Parlamentul de la Chişinău a ratificat Acordul de Asociere şi cel de Liber Schimb la Uniunea Europeană. De atunci, au fost reduse barierele în calea comerţului cu statele din comunitatea europeană. Un bilanţ al relaţiilor economice moldo-comunitare – într-un interviu cu economistul Institutului „Viitorul”, Ion Tornea.
Ion Tornea: „Au fost atât evoluţii pozitive, cât şi mai puţin pozitive. În sensul că, dacă am avut cumva aşteptări prea mari, ele s-au năruit foarte repede. Efectele pozitive le-am văzut, dar, totodată, în acest an am văzut şi care sunt slăbiciunile economiei moldoveneşti. Şi dacă am avut cumva speranţa că, odată cu liberalizarea comerţului, cu deschiderea frontierelor economice de către Uniunea Europeană, vom invada piaţa cu exporturile noastre, iată că nu este chiar aşa.”
Europa Liberă: Şi care sunt acestea, domnule Tornea?
Ion Tornea: „Încep cu momentele pozitive. Sigur că liberalizarea comerţului cu Uniunea Europeană a avut un efect pozitiv asupra exporturilor. Aceasta, în mare parte, se datorează Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Partea mai proastă a lucrului este că aceste creşteri s-au datorat, în mare parte, produselor tradiţionale de export pe pieţele europene, am majorat exporturile pe acele poziţii pe care deja le exploatam.
Mă refer, în primul rând, la cereale. Dar nu aş crede că acest lucru este unul sustenabil sau de durată. Pentru că aceste produse sunt foarte vulnerabile la condiţiile climaterice, avem anul acesta deja o secetă şi, probabil, anul viitor nu vom mai avea aceleaşi exporturi de produse cerealiere.
Alte creşteri masive s-au produs pe poziţiile exportului de nuci, iarăşi, un produs tradiţional exportat în Uniunea Europeană. În afara nucilor, cerealelor, a crescut foarte mult exportul de mere, iarăşi, care se exporta masiv şi până la intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. La poziţiile la care ne-am fi aşteptat la creşteri mai mari şi care ne-ar fi ajutat, într-un fel, să reorientăm exporturile pierdute de pe piaţa Rusiei, de fapt, nu s-a produs acea creştere.
La multe poziţii nici nu am exportat nimic, de exemplu, cireşe, vişine sau legume. La altele, dacă am exportat ceva mai mult, a fost o creştere mare în procent. Dacă anul trecut exportam 200 de kilograme, anul acesta am exportat 600 şi avem o creştere de trei ori, dar, de fapt, în valori absolute acestea sunt câteva zeci de mii de dolari sau de euro.”
Europa Liberă: Dar ce împiedică aceste poziţii să ajungă pe piaţa Uniunii Europene?
Ion Tornea: „În primul rând, nu toate standardele de calitate au fost armonizate cu standardele europene. Şi aici avem restanţe foarte mari. La nivel legislativ ne aflăm la etapa când ori au fost adoptate legile, armonizate, ori ele abia urmează să fie adoptate. O foarte mare parte din legi, care trebuiau adoptate, nu au trecut din cauza crizei guvernului de anul acesta. Un foarte mare bloc de legi încă mai aşteaptă să fie adoptate, votate de către Parlament, dar din cauza aceasta lucrurile se tergiversează.”
Europa Liberă: Deci, restanţa acum este în ograda autorităţilor?
Ion Tornea: „E o parte din restanţă, care ţine de adoptarea legilor, este în ograda Parlamentului şi a guvernului. Dar nu este toată problema. După ce aceste legi vor fi adoptate, urmează lucrul şi mai greu, de adoptare a legislaţiei orizontale, care este mai mult un lucru tehnic, dar care va ocupa mai mult timp şi eforturi.”
Europa Liberă: Domnule Tornea, pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenii economici, ce ar însemna o legislaţie orizontală?
Ion Tornea: „Regulamentele interne de la ministere, agenţii. Pentru că toate aceste agenţii, de pildă, care se ocupă cu certificarea, cu metrologia, ele funcţionează după anumite regulamente, unele trebuie traduse, chiar din acquis-ul comunitar, altele trebuie adaptate, dar oricum aceasta este o muncă. O altă parte a lucrurilor se referă la capacitatea noastră de a ieşi cu aceste mărfuri. În primul rând, este o problemă de competitivitate.
Să recunoaştem, competitivitatea majorităţii produselor noastre este destul de joasă. De atâta şi exportăm foarte mult cereale, pentru că acolo există o valoare adăugată foarte redusă. La mărfuri care au un nivel mai avansat de prelucrare, o valoare adăugată mai înaltă, stăm mai prost, pentru că acolo, de fapt, competitivitatea produselor noastre este mult mai joasă. Să vă dau un exemplu în cazul merelor. Nu am putut exporta mere, chiar dacă ni s-a închis piaţa din Rusia, şi acele mere nu au mai putut fi exportate acolo. Nu le-am putut exporta în Uniunea Europeană, deoarece nu suntem competitivi ca preţ.
Merele noastre, şi este valabil în cazul multor produse, fructe, legume, sunt mult mai scumpe ca cele din Uniunea Europeană. De ce? Aceasta reflectă un randament foarte jos al producţiei noastre agricole. Ca să producem această producţie, noi cheltuim mult mai mult decât se cheltuieşte în Uniunea Europeană pentru aceeaşi producţie. De atâta, pur şi simplu nu suntem competitivi ca preţ.”
Europa Liberă: Domnule Tornea, dar de unde se ia această diferenţă de cost? Pentru că întotdeauna se spune că în Republica Moldova salariile sunt mici, oamenii sunt plătiţi mai puţin, forţa de muncă e mai ieftină.
Ion Tornea: „Din tehnologii, în primul rând. O întreprindere agricolă, un fermier care prelucrează automatizat sau mecanizat un lot de teren pe care creşte fructe, legume, evident, va obţine costuri mult mai mici decât obţin fermierii noştri muncind cu sapa. Pentru că oricât de ieftină fi munca, ea nu poate fi mai ieftină decât lucrul automatizat sau mecanizat, aceasta e una.
A doua, acele îngrăşăminte, acele chimicale care se folosesc sunt mult mai scumpe la noi, deoarece se importă, iarăşi, din Uniunea Europeană, există un monopol al lor pe piaţa noastră internă. Şi acei care aplică astfel de substanţe pentru a obţine o roadă mai mare, evident, au şi costuri mult mai mari decât au producătorii din Uniunea Europeană. Plus, să nu uităm că cei din Uniunea Europeană beneficiază şi de subvenţii mult mai mari decât beneficiază producătorii noştri agricoli.”
Europa Liberă: Domnule Tornea, alături de echipa Institutului „Viitorul” mergeţi în raioanele ţării pentru a informa oamenii de afaceri, administraţia publică locală despre beneficiile Acordului de Asociere. Există o înţelegere la nivel local, o colaborare la nivel local despre ce presupune acest acord? Există destulă informaţie? Ce realitate aţi surprins în teritoriu?
Ion Tornea: „Există, şi este experienţa noastră. Am văzut o lipsă sau un vid de informare a populaţiei, a agenţilor economici cu privire la Acordul de Liber Schimb. Dacă mă refer în general la populaţie, dacă mă refer doar la agenţii economici, există un vid de informaţie la ce ar trebui să facă pentru a depăşi acele probleme cu care se confruntă la exportul în Uniunea Europeană. Noi venim cu informaţii, însă informaţiile noastre sunt la nivel general, sunt într-adevăr destinate funcţionarilor, populaţiei largi. Dar este o cerinţă, o nevoie acută de informaţie mai specializată, mai tehnică.
Dacă ne referim concret, am avut agenţi economici, de exemplu, din industria cărnii, care se interesau cum pot depăşi problemele pe care le au în exportul producţiei lor sau ce ar putea face ca să iasă cu producţia lor pe piaţa Uniunii Europene. Evident, noi nu suntem în stare să le dăm răspuns la această întrebare, aici trebuie o campanie de informare, de lucru cu agenţii economici din partea statului, a organelor specializate ale statului, cele care se ocupă cu certificarea acestei producţii. Noi le aducem la cunoştinţă prevederile Acordului de Liber Schimb, dar deja când ajungem la nivel tehnic, sigur că noi nu putem să le furnizăm o astfel de informaţie.”
