Linkuri accesibilitate

Despre omenia proverbială a moldovenilor…


Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir

După 24 de ani de bîjbîială prin cotloanele tranziţiei a venit timpul să aruncăm mitul acesta la pubelă. Nu sîntem nici mai buni, nici mai frumoşi ca alţii.

Deunăzi, un moldovean stabilit de multă vreme în Franţa a fost întrebat de un jurnalist: „Ce ar putea să înveţe moldovenii de la francezi şi francezii de la moldoveni?” Fără să stea mult pe gînduri fostul nostru concetăţean a răspuns: „Moldovenii ar putea să înveţe de la francezi bunele maniere, iar francezii de la moldoveni – omenia!”

Despre bunătatea sau omenia moldovenilor s-a vorbit pînă la saţietate aici, s-au cîntat şlagăre, s-au compus poezii. Mi se pare însă că după 24 de ani de bîjbîială prin cotloanele tranziţiei a venit timpul să aruncăm mitul acesta la pubelă. Nu sîntem nici mai buni, nici mai frumoşi ca alţii. Dimpotrivă, s-ar putea să avem mult mai multe cusururi.

Omenia asta, pe care mulţi o ridică în slăvi, există uneori în anumite parcele ale cotidianului. Există omenie în interiorul familiilor, cineva poate să-i dea un leu unui cerşetor, altcineva face mereu ceea ce a promis, există şi concetăţeni care organizează acţiuni filantropice sau merg smeriţi la biserică. Dacă însă ne uităm mai bine la felul în care e structurată societatea moldovenească, putem lesne constata că sîntem în fieful decăderii morale.

Gîndiţi-vă numai la amploarea pe care au luat-o aici corupţia-hoţia-evaziunea fiscală. Sîntem lideri europeni în această privinţă. Gîndiţi-vă la dezagregarea societăţii moldoveneşti, la baricadarea indivizilor în citadelele lor familiale. Amintiţi-vă de medicul opac sau de poliţistul şmecher care vrea mită, de vecinul care rage în dricul nopţii, de cinovnicul ţîfnos, de şoferul vitezoman şi bădărănos, de vînzătorul care te fraiereşte cu zîmbetul pe buze, de liderii partinici care îndrugă verzi şi uscate. Gîndiţi-vă că ţara care chipurile e doldora de oameni buni este cea mai săracă din Europa. Nu zic că omenia nu poate face casă bună cu sărăcia. Însă opulenţa ostentativă a unora obţinută prin fraudă ce legătură are cu omenia?

Cînd aud poveştile acestea despre omenia moldovenilor, simt cum îmi apare un soi de acreală în gură, cum îmi trece un fior rece prin şira spinării. Uitaţi de mitul omeniei autohtone! Mai bine era pesemne dacă aveam poveşti despre moldoveanul avar-şmecher-invidios-perfid. Cred că şi Republica Moldova ar fi arătat mai bine, dacă făurirea statală ar fi ţinut cont de răutatea moldovenilor.

XS
SM
MD
LG