Din fragedă copilărie am impresia că locul în care trăiesc – Republica Moldova – e un spaţiu ciudat-miraculos. Mi se pare că sînt personajul unui basm, al unei lumi fantasmagorice în care nimic nu e sigur şi în care tronează hazardul şi bizareria.
Remarci o ciudăţenie şi încerci să-i găseşti o explicaţie. Ei bine, degeaba te chinuieşti. Principiul cauzalității e distorsionat aici. Altundeva, într-adevăr, fenomenul are o cauză. Aici sau nu o are sau cauza e una de-a dreptul improbabilă-halucinantă. Aici misterul e greu de dezlegat. Şi e mai bine s-o laşi baltă, dacă nu vrei să ai dureri de cap.
Să luăm, bunăoară, imposibilitatea cronică de a separa gunoaiele şi de a le prelucra. În aparenţă, ar fi mai multe cauze care nu permit soluţionarea problemei. De pildă, nu sînt suficiente tomberoane speciale sau nu avem uzine de prelucrare a deşeurilor. Dar astea sînt pseudocauze. Căci dincolo de ele sînt dezinteresul şi iresponsabilitatea moldovenilor. Ar trebui deci, pentru a dezlega misterul, să răspundem la întrebarea: „De ce moldovenii nu sînt interesaţi de soluţionarea acestei probleme?” Ei bine, aici nu există un răspuns, intrăm în hăţişul incertitudinii şi misterului dens. E o întrebare retorică pe care e mai bine să n-o pui. E un soi de pierdere de timp.
Deunăzi am văzut o alimentară care se numea BIBLIOTECA. Am bolovănit ochii preţ de cîteva clipe, apoi am intrat să văd dacă au cărţi de vînzare. Nu erau, fireşte. Un magazin alimentar, cu sticle de bere, cu lactate, cu conserve şi cu produse de patiserie, se numea BIBLIOTECA. Iar dacă am încerca să aflăm cauza, ea ar fi cu siguranţă una de-a dreptul bizară.
Credeţi că vecinul rage în dricul nopţii şi te trezeşte pentru că e bădăran sau vrea să-ţi producă suferinţă? Nu e sigur. El ar putea să fie un om de treabă, dar simte brusc nevoia să ragă în puterea nopţii şi nu are el însuşi o explicaţie. E influenţa spaţiului ciudat-miraculos, un spaţiu în care nimci nu e sigur.
Merg ani de zile printr-un basm. Îmi ies în cale personaje hidoase-răulene, dar şi personaje bune-inimoase. Cauzalitatea e deformată. Totul e hazard. Iar şi mai rău e că nu se întrezăreşte nici Happy End-ul…
