Linkuri accesibilitate

Impresii de la Festivalul internaţional de film documentar Cronograf 2015


...un festival, pornind de la premisa că filmul este în măsură să genereze transformări sociale.

În cadrul Festivalului Internaţional de film documentar „Cronograf” publicul cinefil a putut urmări o selecţie de pelicule despre probleme stringente ale societăţii şi activismul civic din toată lumea. Cele 9 filme incluse în program fac parte dintr-un proiect cinematografic numit „Filmul ca motor al transformărilor sociale”.

Autorii de documentare, la fel ca toţi artiştii, formulează întrebări fără să pretindă că ştiu răspunsurile. „Care-i drumul spre casă?”. Astfel şi-a intitulat filmul regizoarea Rebecca Cammisa. Din primele secvenţe, pelicula te face martorul călătoriei unor copii care părăsesc Mexicul şi încearcă cu disperare să ajungă în Statele Unite, acolo unde muncesc părinţii lor. În drum însă, unii ajung în mâinile contrabandiştilor, alţii nimeresc în centre de detenţie, iar multora li se pierde pentru totdeauna urma, călătoria cu trenul fiind deseori fatală.

Documentarul scoate în prim-plan, deopotrivă, disperarea şi curajul, unul motivele ce i-au determinat pe critici să-l includă în categoria filmelor în măsură să producă transformări sociale. Filme care arată probleme, dar nu oferă răspunsuri.

Această sarcină e lăsată pe seama publicului. Una din primele interlocutoare, elevă încă, îmi spune că asemenea pelicule ar trebuie difuzate periodic, mai ales că arată ce urmări aduce plecarea părinţilor de-acasă:

„Este ceea ce se poate întâmpla în fiecare zi şi dacă nu ştim, nu o să putem evita acest lucru. Sunt copii de vârsta noastră, dar noi avem o familie, mâncare şi apă. Aceşti copii, puteau şi ei să aibă aceste lucruri, dar s-a întâmplat că nu le au şi vedem cum ei au caracter şi doresc ceva să schimbe. Cred că aceste filme ar trebui privite nu doar de 5-10 oameni, dar să vină mai mulţi copii, mai mulţi maturi.”

O altă tânără crede că impactul acestor filme depinde de popularizarea lor, o pistă de pornire fiind şcoala în opinia sa:

„Chiar mi-a venit un gând, că ar fi bine dacă în şcoli s-ar arăta asemenea filme, deoarece sunt probleme care ne pot viza şi pe noi. Se pare că nu este ceea ce poate interesa pe cei mai mulţi tineri. Însă, dacă ei nu au fost atraşi în sala de cinematograf de publicitate, poate atunci când, noi , de exemplu le vom povesti, şi ei vor face la rândul lor asta, ar fi ca un impuls care generează interes.”

Regizoarea Violeta Gorgos, cea care a semnat documentarul „Lume, ia-mă în braţe, eu vin”, proiectat în cadrul Cronografului, nu pune la îndoială faptul că filmul-oglindă a realităţilor zilnice poate genera metamorfoze la nivel de personalitate:

„Cel puţin pe durata filmului îţi pui nişte întrebări şi încerci să fii solidar cu protagonistul filmului. Dacă documentarul reuşeşte să provoace la cei din sală astfel de sentimente - îşi are rostul. Altceva este că publicul trebuie să profite de acest fel de filme şi să vină în sala de proiecţii ca să putem schimba ceva şi ca să meargă lucrurile înainte, să nu fie zădarnică toată oboseala organizatorilor.”

În aceeaşi serie de proiecţii a fost inclus şi filmul „E greu să fii iubit de idioţi”, o producţie franceză ce redă o dispută din 2007, la nivel de instanţe, dintre jurnaliştii de la revista Charlie Hebdo şi avocaţi ai minorităţii musulmane. Astfel documentarul prezintă argumentele jurnaliştilor care îşi apără dreptul la libera exprimare şi, de cealaltă parte, a celor care au văzut în caricaturi o ofensă a valorilor religioase musulmane.

Am întrebat-o pe una din vizitatoare cum se vede acest film la câteva luni de la masacrul de la Charlie Hebdo?

„Libertatea de exprimare şi exerciţiul libertăţii religioase este o problemă care este instrumentalizată de către foarte mulţi lideri religioşi şi persoane care nu înţeleg modul de exerciţiu al libertăţii de religie. Acest gen de filme poate genera o metamorfoză în modelul lor de gândire, o viziune mai progresistă. Merită prezentat pe marele ecrane şi este într-adevăr o lipsă în Republica Moldova faptul că marile ecrane nu furnizează nici un gen de filme care îmbogăţesc societatea şi se rezumă la alt gen de filme, mai comerciale.”

Europa Liberă: În viziunea dumneavoastră, cum ar trebui să arate sau care este filmul care poate produce schimbări sociale?

„Filmele artistice la fel pot produce schimbări. Orice gen de creaţie cinematografică care este valoroasă prin ideea pe care o aduce pe ecran poate provoca o schimbare.”

La Chişinău se încheie azi ce-a de-a XII-a ediţie a Cronografului. Organizatorii speră însă că din sala de cinematograf, dezbaterile din jurul filmelor se vor muta în societate. Filmele din program vor ajunge şi la publicul din provincie, în sate şi raioane. Anul trecut, această caravană cinematografică a cuprins 19 localităţi din toate regiunile Moldovei.

  • 16x9 Image

    Tamara Grejdeanu

    Sunt parte din echipa Europei Libere din 2012 și în cei mai mulți ani de când sunt aici am povestit la radio despre oameni și preocupările lor, am scris despre educație, justiție și drepturile omului. În 2022 am trecut în departamentul digital și alături de cei mai faini colegi, sper că facem o treabă bună la moldova.europalibera.org.

Previous Next

XS
SM
MD
LG