Vladimir Putin se pregătește să aniverseze „cu fast cazon” Ziua Victoriei, scrie Ioan Stanomir pe site-ul Contributors. Pe de o parte, și „în termenii dreptului internaţional, Rusia este azi, un stat agresor, ce a atentat şi atentează la integritatea teritorială a Ucrainei”.
Pe de altă parte, înfrângerea Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial nu mai are aceeași semnificație pentru toată lumea. Pentru statele central și est europene, 9 mai este „debutul unei noi sclavii, justificate materialist-dialectic”, „intrarea într-o zodie teribilă şi sângeroasă a protectoratului sovietic”.
„Mai 1945 desparte istoria Europei în două, separând un teritoriu al libertăţii de un imens lagăr peste care flutură steagul roşu al Imperiului”. Stanomir îndeamnă la boicotarea ceremoniilor de la Moscova. În acest fel, s-ar putea transmite „un mesaj lipsit de ambiguitate: Rusia de astăzi subminează valorile şi instituţiile care ne definesc. Izolarea ei economică şi diplomatică este unicul drum pe care îl putem urma.”
George Damian scrie în „Adevărul” despre protestele masive de duminică de la Chișinău, care au produs deja ceva fără precedent: liderii protestatarilor, grupaţi în Platforma Civică Demnitate şi Adevăr, au fost chemați la negocieri de premierul Republicii Moldova.
Autorul susține că nu puține au fost vocile care au strigat dumnică „Unire!”, dar organizatorii ar fi încercat să camufleze mesajul cu lozinci de genul „Unire, moldoveni!”. Nu se știe, spune el, spre ce vor duce alegerile locale din 14 iunie, și nici protestele din ultimele săptămâni: „Spre o represiune anti-democratică, spre formarea unei noi forţe politice sau spre Unire, ca alternativă?”
Întrebările lui George Damian rămân suspendate. În schimb, i se pare sigur că Republica Moldova trebuie să rămână anul acesta ”punctul de atenţie al societăţii româneşti ”.
Între fostele state sovietice, Ucraina are parte de cea mai tristă soartă, scrie Dan Nicu tot în „Adevărul”. Chiar dacă și Moldova și Georgia au suportat agresiuni ale Rusiei, cu Ucraina Moscova a făcut un pas mai departe: i-a ocupat trei regiuni. Ucrainenii au luptat cum au putut ca să recâștige câte o jumătate din regiunile Donețk și Lugansk, dar marele handicap al țării este că „nu are, practic, armată, aceasta fiind distrusă sistematic de conducerea coruptă”. Un alt handicap: diplomația firavă a Kievului, crede Dan Nicu: „Dacă diplomaţia ucraineană ar acţiona cu eficienţă, s-ar reuşi atât condamnarea mai dură a Rusiei, cât şi obţinerea de ajutoare, inclusiv militare”.
Nici Rusiei nu-i merge tocmai bine, consideră Iulian Chifu. Articolul său din „Evenimentul zilei” reamintește că anexarea Crimeii era menită să camufleze tocmai falimentul economic al regimului Putin. De fapt, se explică în text, falimentul ”sistemului bazat pe companii energetice conduse de siloviki - membri ai structurilor de forță, care nu sunt manageri de succes, ci oameni puși ca să dreneze și să împartă la ordin resursele cu grupul din jurul lui Vladimir Putin”.
