În această săptămână, Consiliul de Observatori al Companiei Teleradio-Moldova urmează să aleagă preşedintele companiei şi directorul Radio Moldova. Ce spune noua preşedintă a Consiliului de Observatori, Ludmila Vasilache, despre aceste concursuri, dar şi despre intenţiile deputaţilor de a lăsa posturile publice fără reclamă?
Europa Liberă: Doamna Vasilache, ocupaţi funcția de preşedinte al Consiliului de Observatori de mai bine de o lună. Din această perspectivă, cum vi se par programele de la posturile publice? Există mulţi critici care spun că cele două instituţii stagnează, au emisiuni învechite, şi că au rămas controlate de politicienii de la putere. Ultimele critici au vizat protestul antiguvernamental de acum două săptămâni.
Ludmila Vasilache: „Radiodifuzorul public se deosebeşte de radiodifuzorii privaţi, trebuie să facă emisie 24 de ore din 24, emisie proprie, şi nu cumpărată sau împrumutată din alte părţi. Este un lucru foarte complicat. Să nu uităm că utilajele, tehnica de la televiziune este super-învechită. Este păcat să spunem că nu se munceşte la radiodifuzorul public, la televiziune, la radio.
În ceea ce priveşte protestul despre care spuneţi, a fost un reportaj, nu s-a trimis pe teren o echipă asta a fost o greşeală, dar până la urmă ei au preluat un material şi l-au dat în Mesagerul de ora 21.00, adică nu a fost omis acest eveniment.
Se fac foarte multe speculaţii, dar nu este deloc uşor să faci programe informative şi de divertisment, şi să mai educi un public. Şi poate că programele nu sunt atât de populare, poate că nu au un rating atât de mare, cum ar fi, să zicem, programele împrumutate din Rusia şi din România, în care se bagă foarte mulţi bani, sunt finanţate, unele, direct de ţeava de gaz, dar finanţele pe care le avem noi sunt cele pe care le avem. Nu aş fi atât de categorică.
Da, sunt probleme şi niciodată un radiodifuzor public nu va fi foarte popular, pentru că este nevoit să facă şi emisiuni sociale, şi emisiuni pentru copii, şi emisiuni educative, şi emisiuni culturale, pe care nu toată lumea le priveşte. E mult mai simplu să te uiţi la seriale, la programe de divertisment.
E uşor să judeci dintr-o parte, de pe marginea drumului. Când nu eram membru al CO judecam şi eu mai dur, acum mi-am dat seama de realitatea pe care am găsit-o acolo. Este complicat, dar vom încerca să facem tot posibilul să există o legătură între administraţie companiei şi echipa CO şi dacă vom reuşi să facem o echipă bună, poate că lucrurile se vor schimba, dar în primul rând trebuie să găsim şi bani pentru reutilarea tehnică.”
Europa Liberă: Care vor fi principalele provocări pe care vă veţi concentra în timpul apropiat?
Ludmila Vasilache: „Cea mai importantă sarcină este să deblocăm situaţia din administraţie, pentru că să nu uităm că un an de zile nu a existat un CO funcţional. Acest lucru a avut repercusiuni foarte mari, pentru că n-a fost ales un preşedinte atunci când şi-a dat demisia domnul Constantin Marin, în data de 5 decembrie 2014, interimatul a fost asigurat de Alexandru Dorogan, director radio, căruia i-a expirat mandatul în 9 februarie.
Deci s-a creat o situaţie dificilă, acum noi am anunţat acest concurs, care va avea loc pe data de 23 şi 24 aprilie, 23 pentru funcţia de preşedinte al companiei şi 24 pentru funcţia de director radio. Din păcate, au venit foarte puţini pretendenţi, nu ştiu care este cauza. Şi atunci când vom face acest lucru, va fi mult mai simplu, probabil, să funcţionam”.
Europa Liberă: Există şanse ca acest concurs să fie repetat, cum s-au mai întâmplat şi în alte cazuri?
Ludmila Vasilache: „Nu pot da cu presupusul, să vedem, pentru că suntem toţi foarte diferiţi, fiecare membru are doar un vot. Ce se va întâmpla, nu ştiu, poate să treacă cineva, poate la radio, poate la preşedinte, poate să trebuiască să repetăm concursul”.
Europa Liberă: Unii contracandidaţi ai dumneavoastră, dar şi politicieni au pus la îndoială corectitudinea alegerii dumneavoastră în funcţie, referindu-se la numărul de voturi patru din nouă, de fapt şapte sunt acum. S-a vorbit chiar şi despre numiri pe criterii politice. Dumneavoastră ce partid reprezentaţi şi dacă în viziunea dumneavoastră aceste numiri politice au fost şi de data aceasta?
Ludmila Vasilache: „Haideţi să facem distincţie între alegerea membrilor CO de către Parlament şi alegerea mea în calitate de preşedinte al CO pe care au făcut-o membrii CO. Într-adevăr, atunci când ne-am adunat în prima şedinţă, pe 5 martie, după ce am fost desemnaţi, noi ne-am ghidat după prevederile regulamentului care exista din 2007, unde scrie că preşedintele este ales cu majoritatea simplă a membrilor CO. La acea dată aveam doar 7 membri. Ne-am gândit că este suficient patru voturi.
După care s-au pornit foarte multe interpretări. Lumea a zis că nu este corect, că chiar dacă sunt şapte membri trebuie să fie cinci voturi ca să se considere majoritate. Mi-am dat demisia şi am ales din nou preşedintele CO. Spre surprinderea mea, m-au propus din nou pe mine şi de data aceasta am fost aleasă cu şase voturi. Poate a fost o greşeală de-a noastră, din neatenţie, a trebuit totuşi să ne consultăm cu un jurist.
În ceea ce priveşte partidele, am aplicat la acest concurs un an în urmă, când erau cu totul alte partide la putere, şi la fel ca toţi candidaţi am trecut de două ori prin comisia [din Parlament]. Cum s-a votat? Eu n-am fost prezentă în comisie. De ce m-au votat pe mine? Nu ştiu, nu pot să zic. Nu reprezint nici un partid. Aşa s-a întâmplat. În rest, ce se spune în târg, sunt foarte multe bârfe, foarte multe speculaţii. O să vedem cum o să activăm mai departe. Şi mai e ceva: nu cred că să-ţi dai demisia dintr-un post, dacă ceva nu-ţi convine ceva sau dacă ar fi presiuni din vreo parte, e un capăt de ţară. Este foarte simplu îţi dai demisia şi pleci”.
Europa Liberă: În recentul proiect de modificare a Codului Audiovizualului se propune ca la posturile publice să fie interzisă reclama. La modul ipotetic, ce ar însemna ca posturile publice să rămână fără reclamă, ar supravieţui, cum s-ar descurca?
Ludmila Vasilache: „Codul Audiovizualului stipulează că Parlamentul garantează finanţarea sigură şi corespunzătoare a necesităţilor de activitate a companiei publice. Însă apare întrebarea: guvernul îşi permite această finanţare în totalitate? Nu prea cred. S-ar crea o situaţie aproape imposibilă de activitate, pentru că este foarte-foarte greu să supravieţuiască o companie atât de mare, cu atâţia angajaţi, cu necesităţi foarte mari de reutilare tehnică, trecerea la digital, deci e o perioadă grea, nu poate să se descurce doar cu finanţarea de la buget.
Până la urmă nu este o sumă exagerată ceea ce vine din publicitate. S-au vehiculat sume de 60 de milioane, de nu ştiu cât, că s-ar crea o concurenţă neloială, că radiodifuzorii privaţi trebuie să se descurce, că iată că radiodifuzorul public mai are şi de la buget. Anul 2014 a fost mai norocos pentru că au fost alegerile şi atunci s-au adunat un pic mai mulţi bani, dar nici asta nu este suficient. În 2014, din 119 de milioane cât au fost cheltuielile, 35 de milioane de lei au fost asigurate din venituri proprii. Guvernul niciodată n-a putut să acopere necesităţile financiare ale companiei”.
Europa Liberă: S-a discutat mult înainte de sărbători despre posturile ruseşti retransmise în Republica Moldova şi ponderea programelor autohtone. Dumneavoastră cât timp aţi fost la CCA aţi abordat subiectul nu odată. Dacă se respectau prevederile Codului Audiovizualului actual demult tabloul trebuia să fie altul. Cum credeţi cine se face vinovat de faptul că la posturile de radio şi TV din Republica Moldova în continuare se aude mai multă vorbă rusească decât programe în limba oficială?
Ludmila Vasilache: „Situaţia este complicată pentru noi în general, pentru că există mai mulţi factori. Există şi factorul psihologic al populației care este obişnuită cu programele ruseşti. În Codul Audiovizualului actual sunt stipulate producţia autohtonă şi producţia proprie, iar producţia proprie poate fi şi cumpărată, deci nu e doar ceea ce producem noi, în Republica Moldova, dar poate fi şi cumpărată, şi atunci această uşiţă a fost foarte bine utilizată de toţi radiodifuzorii privaţi din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Deci, ca să înţelegem, de vină ar fi legiuitorii care au lăsat această portiţă?
Ludmila Vasilache: „Care ar fi trebuit demult să facă amendamente anume la acest articol 11, cu privire la patrimoniul lingvistic. Foarte mulţi radiodifuzori parazitează. Şi atunci când vorbeşte lumea despre concurenţa neloială pe care o creează radiodifuzorul public, pentru că are şi publicitate, şi finanţare din partea statului, uită că publicitatea în programele radiodifuzorilor privaţi este plasată în programe străine. Asta este sau nu este o concurenţă neloială?
Din păcate, discursul este un pic pervers la noi în societate, cine strigă mai tare acela are dreptate. Cred că le-ar fi foarte greu celor care şi-au găsit această uşiţă în lege că pot să procure programe străine şi să le dea drept proprii să treacă la producerea emisiunilor autohtone 100%, pentru că trebuie să ai echipă, s-o plăteşti, să investeşti şi muncă, şi bani, şi dorinţă”.
