La 18 martie, Guvernul de la Kiev a aprobat o decizie potrivit căreia Ucraina va reduce din luna mai numărul de puncte de trecere la frontieră moldo-ucraineană prin care transportul feroviar şi auto va putea circula cu mărfuri supuse accizării. În lista punctelor ce urmează a fi închise se află „Cuciurgan” şi „Platonovo” de pe segmentul transnistrean. Europa Liberă l-a întrebat pe Vladimir Iastrebceak, fost responsabil cu politica externă a Tiraspolului, în ultima vreme profesor la o universitate din regiune, ce înseamnă pentru Transnistria această decizie:
Vladimir Iastrebceak: „Această decizie înseamnă de fapt mari dificultăţi pentru importatorii noştri care până acum, în baza unei decizii din 30 decembrie 2005 a lui Ehanurov şi [Iurii Ehanurov, fost premier ucrainean şi Vasile Tarlev, fost premier moldovean] puteau efectua operaţiuni de export-import a mărfurilor accizate, pentru consum intern, în mod direct, fără înregistrare obligatorie în Republica Moldova. Este vorba despre operaţiuni destul de multe. Din ce ştiu eu, cel mai mare importator transnistrean, gigantul „Sheriff”, efectua aceste operaţiuni fără a trece procedura de înregistrare la Chişinău. Prin urmare, acest agent economic va fi grav afectat. ”
Europa Liberă: Şi ce credeţi despre această decizie a autorităţilor ucrainene?
Vladimir Iastrebceak: „Colegii ucraineni o motivează prin lupta împotriva schemelor obscure. Eu, însă, cred că e un exemplu clar în care fundalul general al conflictului se răsfrânge şi asupra altor sectoare.”
Europa Liberă: Pentru Dvs. personal, ar însemna acest lucru că Ucraina a trecut de partea Republicii Moldova?
Vladimir Iastrebceak: „Pentru mine personal, asta înseamnă că Ucraina a recurs la practica unor decizii unilaterale, fără a estima impactul asupra cadrului de negocieri. Probabil, aceasta nu e ultima decizie. Dacă va deveni o tendinţă, aceasta va avea un impact extrem de negativ.”
Europa Liberă: Care ar fi celelalte puncte vulnerabile în acest negocieri?
Vladimir Iastrebceak: „Există o problemă cu toate operaţiunile de import-export, nu doar cu cele cu mărfuri accizate. Noi nu ştim deocamdată cum va lucra în continuare tranzitul nostru, dacă nu va fi aruncat total pe segmentul moldovean de graniţă. Aceasta pentru noi ar fi o mare problemă. La fel, din câte cunosc, foarte activ este acum promovată ideea prezenţei moldoveneşti la hotar, alături de partea ucraineană. Noi nu înţelegem deocamdată cum se poate asta realiza, dar regretăm că aceste chestiuni nu se discută în limitele formatului de negocieri, ci în afara lui.”
Europa Liberă: Cum ar putea reacţiona Transnistria?
Vladimir Iastrebceak: „Noi nu avem mari pârghii. Dacă am începe un război economic, aceasta ar semăna cu o luptă a unui pitic cu un gigant. Dar dacă nu uităm că pe teritoriul nostru trece un important coridor auto, la fel coridorul feroviar, păi pot presupune că Transnistria ar putea să închidă aceste comunicaţii în care Ucraina este interesată.”
Europa Liberă: Din ce înţeleg, cercul se strânge totuşi?
Vladimir Iastrebceak: „Din ce înţeleg, cred că are loc o consolidare a eforturilor Republicii Moldova, ale Ucrainei şi ale UE, pentru a determina Transnistria prin metode de presiuni să fie mai cooperantă. Dar mi se pare că e un calcul greşit. Pentru că în cazul nostru, astfel de măsuri nu vor fi urmate de revolte sociale îndreptate împotriva autorităţilor, ci, dimpotrivă, la consolidarea regimului în faţa unor presiuni externe. Aşa s-a întâmplat în 2006, când Smirnov, deşi la început de campanie electorală era în dezavantaj faţă de Şevciuk, a câştigat alegerile în urma unui astfel de proces de consolidare. ”
Europa Liberă: Sugeraţi că poziţiile lui Şevciuk se întăresc pe interior în urma acestor dificultăţi economice?
Vladimir Iastrebceak: „Eu ştiu că dacă aceste presiuni vor creşte, iar 2016 este un an electoral, efectul unor tensiuni sociale va fi invers decât slăbirea poziţiei autorităţilor.”
Europa Liberă: Ce şanse există ca Tiraspolul să accepte să adere la acordul de liber schimb cu UE?
Vladimir Iastrebceak: „Deocamdată, Tiraspolul are mai multe întrebări legate de acest regim de comerţ, decât răspunsuri. Deocamdată atât la Tiraspol, cât şi la Chişinău nu prea se ştie care vor fi consecinţele aplicării acestui regim. Pe de o parte ni se spune că dacă nu acceptăm, nu vom avea comerţ cu UE. Pe de alta – că nimic nu se va întâmpla pentru că UE va amâna anularea preferinţelor comerciale valabile acum. Percepţia mea este că aşa ceva nu se va întâmpla. Ar fi posibil totuşi ca acest acord să devină un punct de plecare pentru cooperarea economică între Republica Moldova, Transnistria, Ucraina, UE şi Federaţia Rusă. Dar lucrurile acestea trebuie încă analizate. Deocamdată, toate relaţiile economice, care nici până acum nu erau prea strălucitoare, pur şi simplu s-au dărâmat.”
Europa Liberă: Pe ce mizează autorităţile transnistrene totuşi? Nu cumva pe faptul că în Ucraina lucrurile se vor înrăutăţi şi mai mult şi ea va ceda din poziţii?
Vladimir Iastrebceak: „Eu sper că autorităţile de la Tiraspol sunt realiste şi nu mizează pe fragilitatea Ucrainei, pentru că asta ar însemna la fel şi fragilitatea noastră. Noi mizăm pe un vecin paşnic, previzibil, care la rândul lui nu ne va privi ca pe un duşman. Acum asta se întâmplă din cauza războiului, dar eu sper că e o chestiune trecătoare.”
Europa Liberă: Şi în privinţa Republicii Moldova, UE, Rusia, care sunt mizele?
Vladimir Iastrebceak: „În relaţia cu UE, eu cred că accentele vor fi puse pe contacte directe, pe tendinţa de a vorbi direct cu Bruxellesul despre Acordul de liber schimb, şi abia în al doilea rând cu Chişinăul. Ca să se stabilească nişte reguli provizorii, pentru această etapă intermediară. Şi, fireşte, Tiraspolul va evita tensiunile cu UE, înţelegând că anume de UE depinde acum în cea mai mare măsură atât poziţia Ucrainei, cât şi a Republicii Moldova. În ce ţine de Rusia, aici lucrurile sunt clare. Aceasta este şi sfera socială, şi cea politică, şi coordonarea negocierilor…”
Europa Liberă: Deci, banii vor continua să vină din Federaţia Rusă?
Vladimir Iastrebceak: „Nu cred că se vor opri. Admit o înăsprire a controlului, ceea ce e absolut firesc în situaţia actuală, când Rusia se nu dispune de prea multe resurse. Dar o stopare definitivă o cred puţin probabilă.”
