Federația engleză de fotbal a decis să micșoreze numărul jucătorilor străini din campionat. E o știre interesantă însă, dată fiind puterea și popularitatea extraordinară a campionatului englez, știrea e și foarte importantă. Piața globală a fotbalului se va resimți fără îndoială. Federația vrea o nouă definiție a jucătorului local: acesta ar urma să fie un jucător care e al clubului de la 15 ani, față de 18 pînă acum. Mai departe toate cluburile vor fi obligate să prezinte în lotul de primi 25 de jucători cel puțin 12 jucători locali, față de 8 pînă acum. Restul de 13 pot fi jucători din străini, dar nu mai pot fi jucători din afara Uniunii Europene decît dacă satisfac o serie de coeficienți care atestă evoluția lor la nivel superior, de pildă echipe naționale. Rezumînd, mai mulți jucători englezi și mai puțin jucători străini. Cum s-a ajuns aici?
Problemele fotbalului englez sînt evidente. Campionatul englez e de mulți ani cel mai spectaculos și mai urmărit campionat din lume. Audiențe de zeci și sute de milioane de spectatori sînt legate de meciurile campionatului englez în Europa, dar și în Africa, Asia și chiar America de Sud. Însă campionatul englez e victima propriului succes. Audiența fabuloasă s-a soldat cu un contract de drepturi de televizare care a adus cluburilor șase miliarde de euro în 2014. Campionatul se scaldă în bani și, în consecință, cluburile își pot permite să cumpere jucători de orice calibru, tot timpul și pe aproape orice salariu. Dar ceva s-a stricat. Cel mai bogat campionat al lumii a ratat complet competițiile europene. Pentru prima oară din 1993 încoace, toate cluburile engleze au fost eliminate din Liga Campionilor și din Liga Europa înainte de sferturile de finală. Același campionat nu poate genera o echipă națională competitivă. Anglia a fost eliminată, iar, la Mondiale, imediat după faza grupelor. În schimb, toate echipele calificate în sferturile Ligii Campionilor de la Real și Bayern la Paris Saint Germain și Juventus, îndeplinesc demult condițiile de procentaj de jucători locali pe care Anglia și le propune abia acum. Bayern și Barcelona vin din campionate în care 60% din jucători sînt locali. În Anglia doar 35% din jucători sînt locali. Manchester City a jucat dubla pierdută în fața Barcelonei cu doar doi jucători englezi în teren. Arsenal și Chelsea aliniază uneori echipe alcătuite numai din jucători străini.
Noile măsuri vor fi primite cu ostilitate de cluburile mari și de comapniile tv. Un campionat mai puțin exotic ar putea reduce rețeta finanicară și reputația campionatului. Iar cluburile au echipe de avocați deseori mai bune decît propriile echipe de fotbal. Noile reglementări pot fi ocolite din simplul motiv că nu au mers pînă la capăt și nu au fixat limite de jucători străini în teren. Avocații vor găsi portițe care vor permite în continuare importul masiv de jucători. E de crezut însă că în următorii ani va avea loc, totuși, o ameliorare ușoară care va da o șansă în plus tinerilor jucători englezi. Însă efectul asupra nivelului de performanță e mai mult decît discutabil. Anglia va rămîne, probabil, o putere de mîna a doua cu cel mai divers și spectaculos campionat din lume.
