Înțelegerile parafate de președintele Klaus Iohannis în cadrul vizitei de stat în Polonia merită prima bilă albă din mandatul lui, arată Cristian Câmpeanu în „România liberă”.
S-ar ieși astfel din atitudinea de frustrare față de ceea ce se pare că diplomația română consideră a fi ”aroganța poloneză” la nivel european. O asemenea idee, scrie Câmpeanu, a fost avansată de analistul politic Armand Goșu într-un interviu acordat în presa poloneză în ajunul vizitei președintelui român.
Orizonturile deschise de această vizită în planul strategic sunt semnalate și astăzi în mai multe articole din presa de la București. Laurențiu Mihu, care scrie de asemenea în „România liberă”, arată că declaraţia comună (cu numeroase accente concrete) semnată de catre cei doi şefi de stat (Klaus Iohannis şi Bronislaw Komorowski) este ”un semnal dat nu atât Rusiei sau nu numai Rusiei, ci în primul rând restului Europei”, anume, că România și Polonia sunt punctele de sprijin ferme ale Statelor Unite în încercarea de blocare a expansionismului rusesc. ”Practic, scrie Laurențiu Mihu, la Varşovia şi la București găseşti azi ceea ce nu poţi să vezi la Paris, Berlin, Roma, Madrid, Budapesta, Praga, Bratislava ori Sofia: anti-putinism profund, analize adecvate asupra războiului din Ucraina şi a perspectivelor lui, perceperea corectă a revizionismului rusesc, inapetenţă totală de a-i face concesii, angajament neechivoc faţă de NATO şi Statele Unite”. Noul rol la care se angajează umăr la umăr România și Polonia le împing, tot umăr la umăr, spre o poziție care numai neglijabilă nu mai poate fi. Vestul are tot mai mult nevoie de luciditatea și fermitatea Estului.
În articolul lui Cristian Câmpeanu, amintit la început, se mai observă că fostului președinte Traian Băsescu nu-i prea plăceau vizitele externe. Lui KLaus IOhannis s-ar putea însă să-i placă un pic prea mult, spune comentatorul. Aprecieri binemeritate pentru vizita în Polonia, dar Iohannis trebuie să se întoarcă repede acasă, unde politica inernă se degradează în ritm rapid. Emil Constantinescu a fost ”un președinte credibil în politica externă, care s-a compromis total pe plan intern. Iohannis are datoria să nu repete aceeași greșeală”.
La București nu sunt doar arestări consumate răsunător și altele aproape anunțate - cum este cea a fostului ministru Dan Șova- , ci și incidente aparent mărunte, dar care vorbesc mult despre nivelul slab de clarificare din societatea românească. Lurențiu Ungureanu scrie în „Adevărul” că fostul președinte social-democrat Ion Iliescu a fost aplaudat de studenți ai Universității București la intrarea în clădirea unde avea să țină ”o prelegere exhaustivă despre destinul unui om de stânga. Ironia aceasta candidă, însă revoltătoare, ar trebui studiată în facultăţi. În alte facultăţi.”, scrie autorul. Ceea ce i se pare grav este că acolo se aflau mai ales studenți la istorie. Nu e de mirare deci că, zilele trecute, un realizator de televiziune îl întreba pe Marian Munteanu, liderul „golanilor“ din anii ’90, dacă... a fost bătut la Mineriada din iunie 1990. Și nici că alt reprezentant al presei l-a întrebat nu demult pe primul șef după 1990 al Serviciului Român de Informații Virgil Măgureanu, pe când ieșea de la o recepție organizată la Cotroceni, care îi este numele și în ce calitate vorbește. ”Poate că Facultatea de Istorie ar trebui să-şi trimită profesorii acasă în urma unui astfel de moment. Să stingă lumina şi să plece”, este concluzia lui Laurențiu Ungureanu.
