Începând de miercuri, președintele României Klaus Iohannis face o vizită de stat în Polonia. Laurențiu Mihu scrie în „România liberă” pe această temă și arată că cele două țări se găsesc în momentul cel mai favorabil colaborării din întreaga lor istorie. „Aspiraţiile euro-atlantice, ameninţările potenţiale, partenerii strategici, viziunea deloc diferită asupra mizelor ascunse pe care le are Kremlinul, ca şi vecinătăţile dificile ale fiecăreia au adus Polonia şi România într-o proximitate fără precedent, de la dezintegrarea spaţiului sovietic şi până acum”, scrie comentatorul. Rezultă din articol că cele două țări sunt „cei mai importanţi, credibili şi, se poate spune deja, de lungă durată aliaţi ai SUA”, „sunt avocaţii cei mai credibili ai democraţiei liberale în spaţiul ex-comunist”, în condițiile în care Ungaria, dar și Cehia, Slovacia și Bulgaria sunt departe de a excela la acest capitol. Alte puncte care apropie Bucureștiul de Varșovia: cumpără gaz rusesc la cel mai mare preț din Uniunea Europeană, ar fi deci firesc să colaboreze în explorarea propriilor resurse, se arată în „România liberă”.
Președintele Comisiei Europene a afirmat recent că Uniunea Europeană are nevoie de o armată proprie. Asta nu se va întâmpla, arată Valentin Naumescu pe site-ul Contributors.ro. E de acord cu ce a spus Junker, și anume că „imaginea Europei a avut dramatic de suferit”, că pare chiar că nu e luată în serios în termeni de politică externă, dar din păcate politicile de apărare sunt printre puținere neintegrate la nivelul Uniunii Europene. „Faliile şi neîncrederea persistă între statele membre”. „România nu ar trebui nici măcar să susţină legitimatea acestei dezbateri în cadrul Uniunii Europene”, pentru că în substrat se ascunde dorința de a scoate Satele Unite din ecuație, scrie Valentin Naumescu. A căuta alternative la NATO este, în opinia lui, o variantă abracadabrantă: ar fi doar o „oaste de strânsură” din care ar lipsi principalele două puteri militare occidentale, Statele Unite şi Marea Britanie.
La București, Justiția a decis redeschiderea dosarului mineriadei din vara lui 1990, când manifestația prelungită din Piața Universității a fost dispersată prin violență de regimul Ion Iliescu, cu ajutorul minerilor din valea Jiului. De atunci încoace, nimeni nu a fost găsit responsabil pentru morții, răniții și daunele de imagine ale țării. Mălin Bot scrie în „Evenimentul zilei” că Iliescu ar fi folosit cu minerii doar planul B: planul A era mult mai sângeros, și consta în dispersarea manifestanților cu ajutorul Armatei. Jurnalistul se bazează pe un alt fragment de discurs al lui Ion Iliescu decât cel invocat, de regulă, împotriva fondatourlui actualului Partid Social-Democeat. Îndeobște, se citează mulțumirile adresate minerilor la finalul operațiunii de reprimare a manifestanților. Cu o zi înainte, Iliescu le spunea însă ortacilor ceva mult mmai grav, arată Mălin Bot „Să instaurăm o democrație veritabilă, responsabilă în fața poporului.Tocmai acum aceste elemente au căutat să submineze viața noastră democratică. Armata trebuie să fie element de stabilitate și de apărare a cuceririlor poporului, nu să stea indiferentă când vandalii se dedau la asemenea acte barbare împotriva poporului”.
