Presat să propună soluții concrete de reducere a deficitului bugetar și de modificare a climatului fiscal, astfel încât populația să poată ieși demn din era austerității impuse, noul guvern grec a trimis în sfârșit la Bruxelles o listă de propuneri concrete, care vor fi discutate luni 9 martie de către miniștrii de finanțe ai tuturor țărilor UE.
Ceea a surprins însă din start, ba chiar a stârnit hohote de rîs, e faptul că guvernul revoluționar de la Atena propune și promite un sistem de delațiuni pentru a salva finanțele țării.
Astfel, spune documentul, pentru a forța și convinge și determina comercianții greci (în plin sezon turistic care se apropie) să taie bonuri de casă și să declare TVA, se propune un sistem de delatori, de turnători formați si plătiți, care ar putea fi alcătuit din oricine: gospodine, cumpărători și clienți de rînd, studenți sau chiar turiști, cu toții angajați, cu semnătură și plată, să se plimbe și să observe și să denunțe, angajați pentru o perioadă de nu mai mult de doua luni (ca turnătoria să nu poată deveni o meserie în sine).
Acești vigilenți observatori ar fi dotați cu aparatură de filmare și înregistrare, în plină vară și sezon turistic, și, spune documentul, simplul fapt că se știe că ei există i-ar determina pe comercianții greci să elibereze bonuri de casă și să plătească TVA.
Guvernul stângist al lui Tsipras și Varoufakis propune așadar o formă de delațiune colectivă, ba chiar de delațiune retribuită, plătită. In loc de model de coeziune socială, guvernul prevede așadar atomizarea temătoare și spaima de denunț.
O asemenea mentalitate totalitară, combinată cu teama de vecini, fusese prevăzută și anticipată de către vizionarul George Orwell. Romanul său „1984“, pe care toată lumea îl citește acum ca pe lectură de școală fără să îi simtă oroarea, într-atât unele din abuzurile anunțate de el încep să ni se pară normale, se deschide cu o scenă în care personajul, Winston Smith, e chemat de o vecină care îl roagă să-i desfunde chiuveta.
Așa, și, întrebați ?…
Chiuveta e plină cu apă verzuie care pute, „filthy greenish water which smelt worse than ever of cabbage“.
Winston Smith se apleacă sub chiuveta sa verifice țevile, îl durea spatele, copilul idiot al vecinei îi face glume proaste etc… Desface și scoate un dop de păr.
Chiuveta merge, iată.
Ambii, și el și vecina comit însă în acel moment o activitate ilegală extrem de primejdioasă. In mod normal, trebuia făcut apel la un instalator oficial, printr-un birou cu acte și comandă și schedule și ștampile si programări, iar prin această activitate privată nedeclarată cei doi au comis crima de muncă la negru… Retribuită sau nu, nu are importanță pentru stat – ei sunt doi delincvenți.
Iată, cam acolo se ajunge cu propunerea grecească de a plăti cetățeni (ba chiar și turiști străini) care să verifice dacă negustorul taie chitanță. Solidaritatea umană cea mai elementară devine astfel suspectă și trebuie taxată, impozitată sau pedepsită.
Pe deasupra, totul se petrece intr-o societate mediteraneeană-balcanică, în care neîncrederea fața de autorități face parte din țesătura identității colective. Deodată, Varoufakis, Tsipras si ai lor adoptă convingerea inamicului nordic, a Germaniei luterane care îi bănuiește pe greci de lene, trândăvie și fraudarea genetică a fiscului.
Cât despre atmosfera de convivialitate dintre turiști și amfitrionii locali, ea pare de pe acum să capete tonuri de tragedie antică… cu atât mai mult dacă e vorba de turiști germani, care ar putea fi foarte căutați dacă într-adevăr se vor practica asemenea recrutări. Se anunță o vară fierbinte.
