„Într-adevăr, merge și așa, coaliția formată este mai bună decât una PD-PCRM-PSRM, dar nu este mai bună decât o alianță PLDM-PL-PD”, al cărei miraj a ademenit cetățeni la urne, notează Tudor Cojocariu într-un comentariu publicat în ziarul Timpul. De aceea, să nu ne mirăm că partenerii europeni, pe care i-am tot dus cu preșul de două luni încoace, au salutat votarea noului guvern, continuă autorul. În opinia sa, acceptarea „ofertei” celor trei fracțiuni care l-au cocoțat în fruntea guvernului, i-au pecetluit soarta noului șef, indiferent de acțiunile sale ulterioare. Chiril Gaburici n-are suficiente resurse de competență, integritate, demnitate și responsabilitate pentru a fi eficient. Or, eficiența este cel mai important atribut al unui executiv, observă Tudor Cojocariu.
Nicolae Negru scrie în editorialul său publicat în Ziarul Național că votul de miercuri din Parlament a zdruncinat în mod previzibil unitatea PLDM. Drumurile lui Leancă și Filat se despart scrie autorul, și de data aceasta, motivul este unul clar, serios. Spre deosebire de cazul celorlalți plecați din partid, nu se mai poate vorbi despre niște motive obscure, despre „mâna” lui Plahotniuc, observă editorialistul. Trebuie să recunoaștem, conjunctura de pe scena politică este astăzi din nou, ca după 2005, ademenitoare pentru un lider care dorește să pornească un proiect politic propriu, de dreapta, diferit, prin gradul de încredere, de cele existente, conchide autorul.
Petru Bogatu, editorialist la aceeași publicație, scrie că oricât ar părea de paradoxal, noul cabinet are şansa să-şi ducă mandatul până la capăt. Ca să cadă, trebuie demarată procedura parlamentară de retragere a mandatului acordat. Cine ar putea face asta? se întreabă autorul. PL, PSRM sau, mai puţin probabil, PCRM. Este greu de crezut însă că Mihai Ghimpu va vota cot la cot cu Igor Dodon contra Guvernului, susține Petru Bogatu. Executivul ar putea să cadă doar în cazul unor fricţiuni interne în alianță, Ca în 2013, de exemplu, când Guvernul Filat fusese dat jos cu voturile democraţilor şi comuniştilor”, aminteşte editorialistul de la Ziarul Naţional.
Jurnaliştii de la portalul Mold-street.com scriu despre o nouă pretenţie financiară a Gazprom-ului faţă de compania moldo-rusă Moldovagaz. Este vorba despre aproape 750 de milioane de dolari, datorie pentru anul 2011, suma totală a datoriei fiind de circa 2, 35 miliarde de dolari. Din această sumă, scriu jurnaliştii, doar cinci procente sunt restanţe ale Chişinăului, restul sunt datorii acumulate de regiunea transnistreană, care din 2006 nu achită nici un ban pentru metanul livrat de Gazprom. În opinia experţilor, problema recuperării datoriilor poate fi utilizată de Gazprom pentru a face presiuni asupra autorităţilor de la Chişinău, pentru ca acestea să accepte, de exemplu, renunţarea la vectorul european.
„Avem o ţară parcă revendicată de două megaconstrucţii geopolitice (unii le văd ca reflecţii în oglindă, ca un fel de yin şi yang, dar e multă asimetrie aici)”, susţine Mircea V. Ciobanu în Jurnal de Chişinău. El scrie că ţara nu e guvernată, ci exploatată în maniera „hoţilor în lege”: cei cu pâinea, cuţitul şi deciziile sunt alţii decât cei cu responsabilităţi şi funcţii de conducere. În opinia sa, există nu numai economie tenebră, ci şi politică tenebră. Cu toată inflaţia de partide, de politicieni şi de „VIP”-uri, lipsesc cu desăvârşire personalităţile, remarcă editorialistul, care notează că nu cocioaba dărâmată trebuie salvată, ci însăşi fiinţa.
