Născut pe 28 iulie 1991, satul Japca, raionul Florești. A absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie (USM), a studiat un an în Polonia, prin intermediul programului Erasmus Mundus și este absolvent al Școlii de Studii Avansate în Jurnalism (SSAJ). Reporter la ziarul „Timpul”.
Luni
La prima oră am citit că leul se devalorizează și că prețurile la produsele alimentare se majorează. Pe lângă acestea m-a șocat faptul că un minor a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că a violat un alt minor. Lumea a luat-o razna, mi-am spus eu.
După amiază am vorbit cu câteva surse despre care urma să scriu în ziar săptămâna aceasta. Unul dintre subiecte tocmai îmi picase pentru că persoana a cerut neapărat să vadă materialul înainte de a fi publicat. Nu fac acest lucru niciodată, de aceea am refuzat-o respectuos și m-am reorientat către un alt subiect.
Seara aveam planificată o întâlnire cu câțiva colegi din cadrul unui proiect, care la timpul potrivit va tăia multe capete... În drum spre localul, în care urma să aibă loc întrevederea, am întâlnit o bătrână care mi-a cerut rușinată un leu. Am ajutat-o și am întrebat-o cine sau ce a scos-o în stradă. „Nevoile și foamea” mi-a răspuns ea. I-am spus c-aș vrea să fie următoarea eroină a unui material de-am meu. Femeia mi-a zis că a fost cândva persoană cunoscută și respectată, de aceea n-ar dori s-o vadă lumea în ce stare a ajuns.
Marți
De dimineață am discutat cu o persoană care a ieșit recent din închisoare, după ce și-a ispășit pedeapsa de 11 ani pentru omor deosebit de grav. Lucram la un material despre viața de după pușcărie și mă interesa cum acest deținut va reveni la o viață normală. Spre surprinderea mea, bărbatul mi-a spus că are soție și o fetiță de doar un an, de aceea va face tot posibilul să nu revină înapoi după gratii.
Spre seară la redacție a sunat o persoană și mi-a spus că angajații firmei la care lucrează au colectat aproape 3.000 de lei pentru doi bătrâni despre care am scris anterior. I-am mulțumit pentru acest gest frumos și i-am făcut legătura cu pensionarii.
De obicei marți seara joc tenis, nu am făcut excepție nici în această săptămână. După câteva ore de efort fizic mi-am asigurat și un somn pe măsură.
Miercuri
Imediat cum am ajuns la redacție am aflat că în Ucraina situația este critică. Tot atunci am solicitat redactorului-șef să-mi permită să merg în Donețk pentru câteva zile, ca să reflect situația de acolo. Inițial a acceptat, dar ulterior a motivat că nu este în stare să-mi asigure securitatea și ar trebui să mai așteptăm.
Dezamăgit m-am apucat de ce-l de-al doilea material pentru ziar. Am vorbit cu o familie care a adoptat doi copii și am rămas impresionat de efortul pe care l-a depus acest cuplu ca să devină părinți cu „actele în regulă”.
După amiază m-a sunat moș Nichifor, bătrânul despre care am scris anterior i s-a făcut jale de noi, oamenii care trăim în această țară, pentru că urmează încă o perioadă de instabilitate și haos politic și mi-a spus că l-a vizitat directorul de la Cimișlia Gaz, care i-a oferit 2.620 de lei. Mi-a mulțumit și a început să plângă la telefon. I-am spus o glumă, l-am asigurat că o să-i fac o vizită la sfârșit de săptămână și s-a liniștit. La final mi-a zis că până vineri va ruga pe cineva să aprindă o lumânare la biserică pentru sănătatea mea. Nu cunosc aceste ritualuri bisericești, dar sper totuși că-i ceva de bine.
Joi
În drum spre serviciu mă gândeam dacă va fi sau nu învestit Guvernul. La redacție am urmărit ședința Parlamentului și mi-a plăcut discursul premierului în exercițiu Iurie Leancă. Totuși, când am văzut întrebările, replicile și acuzațiile, care au venit din partea deputaților, am înțeles că slută-i treaba. Între timp reușisem să pariez cu o fostă colegă. Eu am spus că Guvernul Leancă II va fi învestit, ea însă a afirmat contrariul. Pe la ora mesei am aflat că am pierdut pariul. Mi s-a făcut jale de noi, oamenii care trăim în această țară, pentru că urmează încă o perioadă de instabilitate și haos politic.
După amiază am avut mai multe motive de bucurie. Am primit un e-mail, dar și un apel telefonic, unde mi s-a confirmat că urmează să mă implic într-un nou proiect, care este ceva absolut nou pentru R. Moldova.
Spre seară am pus ediția din ziar pe site (pentru că eu eram responsabil), am trimis revista presei și am notat cele mai importante subiecte ale săptămânii.
Vineri
Vineri a fost o zi specială atât pentru mine cât și pentru sora mea Mariana. Era ziua ei de naștere, iar eu dis de dimineață am trezit-o, am felicitat-o, i-am pus pe brațe un buchet de lalele galbene și i-am spus că sunt cel mai norocos frate din lume.
După acest frumos început de zi, am mers la redacție. În această zi fiecare reporter propune subiecte pentru săptămâna viitoare. Ședința și planificarea a durat cam două ore. Am analizat, am dezbătut și ne-am amuzat. Între timp am reușit să răsfoiesc și ziarul. M-am convins că a ieșit un număr destul de bun, iar confirmarea am primit-o după ce am analizat și „concurența”.
Pentru seara mi-am planificat o partidă de tenis cu un bun prieten, iar după trebuia să am o întâlnire cu câțiva amici. Să vină zilele de odihnă.
