Spitalele publice se confruntă cu ceea ce pare a fi o criză de medicamente, urmare a deprecierii leului şi pierderilor pe care le-ar suporta importatorii dacă ar aduce medicamente acum, când trebuie să le cumpere mult mai scump decât credeau când au făcut contractele cu statul.
Un interviu la acest subiect cu Ghenadie Ţurcanu, expert al Centrului de politici şi analize în sănătate.
Europa Liberă: Domnule Ţurcanu, spitalele publice se confruntă sau s-au confruntat până acum cu un deficit de medicamente. Care e tabloul momentului totuşi, cu câtă încredere putem trata asigurările că totul a trecut, care sună din gura autorităţilor?
Ghenadie Ţurcanu: „Prea multă informaţie care să ne convingă că spitale publice deja nu se mai confruntă cu criza de medicamente nu este. Cu toate că nu poate fi negat faptul că după întâlnirea importatorilor de medicamente, cea a avut loc la Guvern, s-au dat asigurări că s-a deblocat acest proces şi cei care au semnat contractele au început a furniza medicamentele, însă am observat la şedinţa Comisiei Protecţiei sociale, sănătate şi familie, în Parlament, s-a anunţat că contractele care se referă la seringi, la soluţii fiziologice, sisteme de transfuzie, până în prezent nu au început livrarea acestor produse către spitale.
A mai apărut şi o chestionare realizată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină, iarăşi din presă am aflat acest lucru, că din suta de procente de spitale doar 20 de procente sunt asigurate totalmente, doar cu medicamente vitale, restul se confruntă cu problema asigurării cu medicamente. Putem trage concluzia că un pacient, când este internat în spital, lui nu i se asigură sută la sută acel necesar de medicamente pentru tratamentul bolii cu care este internat.”
Europa Liberă: Deci situaţia alarmantă continuă. Care ar fi în viziunea dumneavoastră cauzele din care s-a ajuns la asta, cauzele din care nu există medicamente în spitale?
Ghenadie Ţurcanu: „Cauzele sunt mai multe. Faptul că autorităţile statului, instituţiile publice care sunt responsabile de domeniul medicamentului nu s-au sesizat la timp, încă cu două luni la urmă în mass-media au apărut semnale că spitalele se confruntă cu medicamente, dar aceste instituţii aşteaptă ca în adresa lor să vină plângeri.
Asistăm la o neglijare totală a ceea ce se scrie în mass-media, care este exemplul ţărilor democratice. Acolo, de exemplu, ministrul sănătăţii află despre problemele care există din sistem din presă şi îndată ia măsuri. Acest lucru nu s-a făcut la noi.
O altă cauză, de ce s-a întâmplat acest lucru, este procesul birocratic şi reglementările învechite de aprovizionare cu medicamente în spitale. Da, s-a făcut acest sistem de procurare centralizată, dar el deja are mai mulţi ani şi el urma să fie perfecţionat, or acest sistem se limitează doar numai la identificarea listei medicamentelor, doar la etapa de contractare. Dar mai departe etapa de monitorizare, cum se realizează aceste contracte, să identifice problemele în cazul contractării, în cazul stabilirii listelor, adică toate problemele cu care se confruntă spitalele în acest model de procurare centralizată, nu s-au identificat la timp, nu s-au venit cu propuneri de politici publici ca ele să fie înlăturate şi să fie îmbunătăţită situaţia în sistem. Iată acestea sunt cele mai importante cauze.
Europa Liberă: Nimănui, domnule Ţurcanu, nu-i place să-şi recunoască greşeala, mai ales când e vorba despre o problemă cu ecou social mare, trebuie să recunoaştem. De ce totuşi atâta negare a însăşi existenţei problemei? Despre faptul că spitalele se confruntă cu o lipsă acută de medicamente, într-adevăr se scrie de săptămâni bune. Iniţial, directorii de spitale au ascuns că au această problemă, ulterior au recunoscut că nu mai au nici măcar seringi şi soluţie fiziologică.
Ghenadie Ţurcanu: „Aşa este. Medicamentul nu este un produs ca alte produse obişnuite care se plasează pe piaţă. Pentru unii oameni, medicamentele sunt produse vitale. În general, medicamentul este un produs social care contribuie la îmbunătăţirea ţi menţinerea sănătăţii populaţiei, de aici şi trebuie să fie abordarea de reglementare a pieţei, trebuie să fie alta, de cât de exemplu reglementarea pieţei cu plasarea pe piaţă a produselor petroliere.
Se cunoaşte că importatorii de medicamente, producătorii, ca şi în alte domenii, fac un lobby puternic printre politicieni, printre guvernanţi, cu scopul de a-şi majora afacerile şi veniturile pe căi mai puţin corecte. După părerea mea, această întârziere a autorităţilor publice, a acelor instituţii care trebuie să rezolve situaţia cu două luni în urmă, cred că este influenţată şi de acel lobby al industriei farmaceutice care este foarte puternic, nu numai în Republica Moldova, dar şi în alte ţări.”
Europa Liberă: Deci un lobby care până la urmă a adus o ţară întreagă sau o reţea de spitale, la cheremul unor privaţi?
Ghenadie Ţurcanu: „ Da, pentru că în ultimii ani cunoaştem foarte multe iniţiative legislative, şi ale Ministerului Sănătăţii, dar şi ale unor deputaţi, de câţiva ani se elaborează Codul farmaceutic pe care nu îl avem nici până astăzi şi nu este dus la capăt. Cunosc că toate cele iniţiative legislative au fost blocate la grupul de lucru pentru reglementarea activităţii de întreprinzător pe lângă ministerul economiei, care face lobby anume la industria farmaceutică şi la alte industrii. Acolo nu se uită la sănătatea oamenilor, dar se uită doar la business.”
Europa Liberă: Cum aţi caracteriza această piaţă acum, sunt suficienţi importatori, există concurenţă între ei?
Ghenadie Ţurcanu: „Putem spune că există suficientă concurenţă. De exemplu, licitaţiile la asigurarea centralizată cu medicamente a spitalelor sunt câştigate de mai mult de 20 de companii. Aceasta înseamnă că nu este numai una şi nu putem să spunem că este monopol. Problema este că totuşi veniturile pe care le obţin aceste companii de la medicamente şi în general plasarea pe piaţă a medicamentelor în Republica Moldova, cred că nu pot fi comparate cu alte venituri. Dacă ei nu ar avea venituri, atunci nu ar fi atâtea farmacii pe străzile Chişinăului, unde te întorci sunt farmacii, cresc ca ciupercile. Acesta şi te face să gândeşti că totuşi este un business foarte rentabil şi un business care se face pe sănătatea oamenilor şi anume prin faptul că e din acel adaos comercial care îl pun pentru medicamente, ei obţin un venit foarte mare, ceea ce nu se întâmplă în alte ţări. Dacă aţi fost în alte ţări şi intraţi într-un oraş, veţi găsi o farmacie pentru întreg cartierul.”
Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că fiind obişnuiţi cu profituri mari, acum când profiturile puteau fi mai mici, importatorii şi-au arătat…
Ghenadie Ţurcanu: „Au încercat să îşi arate toată puterea lor şi unele relaţii cu unele persoane sus puse, credea că ei vor fi cumva promovaţi cum au fost în trecut. Este necesar urgent de modificat şi legislaţia şi hotărârile de guvern care prevăd procurările centralizate, şi de elaborat un sistem de reglementare a pieţei medicamentelor, nu în folosul companiilor farmaceutice, dar în folosul sănătăţii publice.”
Europa Liberă: Dar ca să înţelegem logica lor, importatorii care au câştigat licitaţii de aprovizionare a spitalelor anterior, refuză acum să livreze medicamente şi spun că ar înregistra pierderi din cauza deprecierii leului în raport cu valutele internaţionale, pentru că cumpără în valută şi acum ar trebui să dea mai mulţi bani pentru aceleaşi medicamente, decât au fixat în contract. Dar pe ce mizează ei, că va reveni situaţia la normal sau că statul le va face nişte facilităţi?
Ghenadie Ţurcanu: „Ei mizau pe situaţia că statul va renegocia contractul sau, aşa cum şi a propus Ministerul Sănătăţii la comisia parlamentară, să fie eliberaţi de TVA-ul de opt procente şi atunci pierderile nu vor fi atât de mari.”
Europa Liberă: Ar trebui să se facă asta?
Ghenadie Ţurcanu: „Cred că nu trebuie să se facă asta, că ei prea au fost trataţi preferenţial până acum. Consider că acum s-a procedat foarte corect, pentru că s-a purces la negocieri şi mă miră faptul că îndată după şedinţa care a avut loc la Guvern, ei au început a livra medicamente spitalelor. Clar că nu toţi, dar marea majoritate, ceea ce înseamnă că ei urmăreau ceva din această problemă.”
Europa Libera: Se caută acum soluţii pentru a disciplina oarecum importatorii, se discută despre amenzi, retrageri de licenţă. Ce soluţii vedeţi dumneavoastră?
Ghenadie Ţurcanu: „Guvernul sau autorităţile trebuie să elaboreze un plan cu măsuri urgente şi măsuri pe termen mediu, măsuri de durată. Măsurile urgente constau acum în negocieri cu cei cu care s-au semnat contractele, în permiterea instituţiilor medicale să-şi procure anume acele medicamente care lipsesc, pe o anumită sumă. Instituţia Ministerului Sănătăţii responsabilă de reglementarea medicamentului nu trebuie să aştepte să primească scrisori de la medicii şefi,să fie informaţi că nu sunt medicamente, ei singuri trebuie să trimită o circulară la toate instituţiile medicale şi să le anunţe că în cazul în caz lipsesc medicamente şi au nevoie urgent de ele, se permite să se procure aceste medicamente în mod urgent.
O altă situaţie, care poate fi realizată de Ministerul Sănătăţii la moment, este procurarea medicamentelor dintr-o singură sursă. Ministerul sănătăţii are o companie care este cu absoluta majoritate a capitalului de stat, ea poate procura dintr-o singură sursă, legea prevede acest lucru, anume aşa se face în cazuri urgente.”
