Linkuri accesibilitate

Horia Cristian: „să facem medicina într-un mod mult mai apropiat de interesul pacientului”


Despre sistemul de sănătate și reformă, o discuție cu deputat în Parlamentul României, vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Sănătate.

Pot serviciile medicale de calitate să coste pacientul mai puţin? De ce şi ce fel de reforme sunt, inevitabil, necesare în sistemul de sănătate? Şi de ce plăţile formale par a fi cauza celor informale atunci când vrei să te tratezi? Răspunsul la aceste şi alte întrebări peste câteva minute, în convorbirea cu Horia Cristian, deputat în Parlamentul României, vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Sănătate.

Europa Liberă: Dle Cristian, aţi participat ieri, la Chişinău, la o reuniune consacrată problematicii din domeniul sănătăţii, reformării sistemului de sănătate, aţi făcut o prezentare cu titlul „Pot serviciile medicale de calitate să coste mai puţin?” Pot într-adevăr aceste servicii să coste mai puţin pentru omul obişnuit?

Horia Cristian: „Într-adevăr, pot să coste mai puţin. Deşi pare incredibil ele pot costa mai puţin, deoarece cu fiecare zi care trece inovaţiile tehnologice fac ca serviciile medicale să fie mai aproape de cetăţean şi să fie mai accesibile pentru acesta.”

Europa Liberă: O întrebare aparent naivă, dar o pun pentru că am auzit-o din gura multora: în ce măsură a avut şi are sistemul de sănătate din România şi – iată – din R. Moldova nevoie să fie reformat? Ce metehne, ce vicii interne au dictat nevoia de reformă?

Horia Cristian: „Mie îmi place şi să vorbesc şi să repet întotdeauna că nu e vorba de reformă. Dacă vă uitaţi în dicţionarul explicativ veţi vedea că reforma înseamnă schimbarea superficială a unui sistem care nu afectează structura sau esenţa lui. Aici vorbim de transformarea modului în care facem medicină. Trebuie să facem medicina într-un altfel de mod, care este mult mai apropiat de pacient şi care are în vedere, în special, interesul pacientului. Dezvoltarea tehnologică este cheia acestei transformări. Fără a reuşi să prinzi avantajele, dezvoltările tehnologice nu vei putea să te transformi.”

Europa Liberă: Există, totuşi, dle Cristian, destui nostalgici aici, în Republica Moldova şi bănuiesc că şi în România, nostalgici faţă de sistemul de sănătate anterior, când totul era aparent gratis, când toată lumea era aparent fericită. E o iluzie?

Horia Cristian: „Da şi nu, oamenii îşi aduc aminte că medicii se comportau altfel, că medicul de familie era cel care avea foarte mare grijă de tine, că avea o legătură strânsă cu spitalul şi atunci când te duceai la spital lucrurile se petreceau altfel. Modul în care era organizată medicina era un pic altfel. Însă e greşit să crezi că dacă statul are grijă de tine lucrurile merg bine. Nu e adevărat. Trebuie să înţeleagă toată lumea că sănătatea este problema personală a fiecărui cetăţean. Eu trebuie să am grijă de sănătatea mea şi dacă nu am grijă asta o să mă coste pe mine şi nu pe altcineva.”

Europa Liberă: Ce, în această tranformare a sistemului de sănătate, vi se pare cel mai dificil de realizat?

Horia Cristian: „Ştiţi, e foarte interesant că peste tot în lume sistemele sanitare dau faliment. Cu cât o ţară este mai dezvoltată cu atât guvernul din bugetul de stat alocă mai mulţi ani pentru sănătate. Vă dau două exemple, cele mai importante, în România contribuţia pentru sănătate este foarte mică, este în jur de 250 de euro pentru un locuitor pe an, iar Guvernul alocă 1,2 la sută din bugetul de stat în acest scop. În Statele Unite cheltuiala pentru sănătate este de cinci mii de euro pentru un locuitor pe an, deci peste 20 de ori, iar Guvernul SUA alocă din bugetul de stat 21 la sută din buget. Deci, 23 la sută merg la apărare, 21 merg la sănătate.

Cu cît sistemul este mai dezvoltat şi cheltuiala este mai mare, cu atât falimentul este mai aproape, pentru că modul acesta în care facem noi, astăzi, medicină în întreaga lume, este un mod foarte cheltuitor, în care banii merg cu foarte mare uşurinţă şi nu se obţine nimic în schimbul lor. Deci, paradoxul este că ţările care aparent nu au nimic, cum este Republica Moldova sau România, pot mult mai uşor să facă faţă acestei mari provocări care va aparţine acestui secol şi anume sănătatea. Cine nu se va transforma sigur va da faliment.”

Europa Liberă: Pornind de la experienţa României, ce ar fi de evitat şi, dimpotrivă, foarte important de preluat în cadrul reformării sistemului de sănătate al RM?? Există în general, în acest context, problema unui echilibru dintre capacitatea de plată a populaţiei şi şi costurile serviciilor medicale? Cel puţin ca preocupare a celor care concep politicile statului în domeniu?

Horia Cristian: „Pot să vă spun cu mare plăcere că Moldova a făcut bine paşi pe care România i-a făcut greşit. Moldova se află într-o situaţie foarte bună, are câteva schimbări care au fost deja puse în joc, ca să spun aşa, ele îşi vor face efectul într-un an, doi, cum este, de exemplu, fişa electronică a pacientului, un pas extraordinar de mare înainte.

În schimb, sper că Moldova nu va merge pe acest drum greşit care este reprezentat de co-plată. Aparent şi conducerea din România şi conducerea de Moldova este foarte speriată de ideea de co-plată, când, de fapt, dacă întrebi cetăţeanul de rând, vei constata că jumătate din serviciile de sănătate sunt plătite cu bani din buzunarul lor propriu.

Eu cred că trebuie să ajungem la o formulă foarte transparentă în care fiecare cetăţean să facă o co-plată mică, dar să aibă acces la servicii de sănătate. La ora actuală numai o parte au acces la servicii pe baza asigurării şi restul plătesc din buzunarul lor propriu, ceea ce nu este echitabil şi nu este în regulă.”

Europa Liberă: Sugeraţi că ar fi bine să se reglementeze cît trebuie să plăteşti peste ceea ce cuprinde o poliţă de asigurare, de exemplu?

Horia Cristian: „Nu, ar trebui să ştim foarte clar ce cuprinde poliţa de asigurare şi ce este peste să fie o concurenţă liberă între furnizorii de servicii de sănătate: care dă cel mai mic preţ? Iar eu mă duc la cel care dă cel mai mic preţ şi cea mai bună calitate.”

Europa Liberă: Instituţiile medico-sanitare private şi „medicina de stat”. Armonie sau gâlceavă? Chiar ieri un coleg de-al nostru vorbea despre imensa deosebire deseori dintre un medic angajat „la stat” şi acelaşi medic, în alte ore însă ale aceleiaşi zile angajat la privat?

Horia Cristian: „Asta este o problemă care există şi în România, această dualitate a medicului şi eu cred că nu este un lucru bun. Medicul trebuie să ştie unde stă loialitatea lui, la care angajator. Pe de altă parte, medicul este un om care practică o profesie liberală şi are dreptul să lucreze cît doreşte. Dar aceste lucruri trebuie reglementate astfel încât ele să fie foarte transparente şi să mulţumească toată lumea. Nu va mulţumi în măsură totală, dar într-o măsură oarecare o să mulţumească pe toată lumea şi eu, în principiu, nu sunt de acord cu un asemenea sistem.”

Europa Liberă: Există în general, în acest context, problema unui echilibru dintre capacitatea de plată a populaţiei şi şi costurile serviciilor medicale? Cel puţin ca preocupare a celor care concep politicile statului în domeniu?

Horia Cristian: „Evident, asta este una din lucrurile esenţiale pe care trebuie să le avem în vedere şi în România şi în Moldova e aceeaşi situaţie. Oamenii au un anumit nivel de trai, au o anumită resursă financiară la îndemână şi aia nu poate fi depăşită. Trebuie ca serviciile medicale să fie tarifate la un preţ care poate fi accesibil pentru fiecare cetăţean.”

Europa Liberă: Cheltuielile de sănătate ale cetăţeanului unei asemenea ţări ca R. Moldova nu au cum să nu se deosebească de cele din Olanda, de exemplu. Cum poţi să reformezi ceva de vreme ce cetăţenii nu au bani suficienţi pentru a face faţă cheltuielilor inerente unei medicini eficiente?

Horia Cristian: „Aţi dat respuns exact în întrebare. E adevărat că cheltuiala în Olanda este de 3 300 de euro pe cap de locuitor, în timp ce Republica Moldova este 180 de euro pe cap de locuitor. Însă să ştiţi că ineficienţa este la fel de mare în Olanda, ca şi în Republica Moldova, ca şi în România. De aceea nu e neapărat foarte important cîţi bani în sine cheltuie, ci cît de eficient cheltui aceşti bani. La fel de bine un medic în Olanda are un salariu de 8 mii de euro pe lună, în timp ce în Republica Moldova are un salariu de 300 de euro pe lună. Deci, această diferenţă aparent foarte mare în cheltuiala per capita pe sănătate, de fapt, nu înseamnă o mare diferenţă cînd te întorci în Republica Moldova, însă dacă rezolvi problema ineficienţei, dacă faci sistemul să fie mai eficient, atunci evident că lucrurile vor fi mai bine pentru cetăţeanul tău pe cum sunt în alte ţări europene.”

Europa Liberă: Republica Moldova este una dintre ţările cu o arte considerabilă a populaţiei plecată la munci peste hotare? Este de bine, este de rău pentru sistemul de sănătate?

Horia Cristian: „Pentru sistemul de sănătate nu este foarte bine. Să nu uităm că toţi aceşti oameni care pleacă la muncă în străinătate trimit acasă sume de bani în fiecare lună, bani care reprezintă un aflux extrem de important în economia Republicii Moldova. Ca atare, ei nu trebuie priviţi ca un rău ci sunt un factor pozitiv, ei merg şi muncesc în alte ţări, trimit acasă bani cu care rudele, părinţii lor, familiile lor trăiesc mai bine. Deci, din acest punct de vedere, ei sunt un factor pozitiv.

Rămâne întrebarea foarte importantă pentru guvernanţi cît se taxează şi cît impozitează aceşti bani şi atunci veţi avea răspunsul cîţi din aceşti bani se vor duce în sănătatea cetăţenilor din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Am observat că mulţi dintre ei vin aici, în Republica Moldova, pentru a se trata mai ieftin sau au, altfel spus, critici destul de dure la sistemul medical din ţara lor gazdă?

Horia Cristian: „Evident, pentru că, aşa cum am spus, sistemele sanitare funcţionează relativ prost în întreaga lume şi doar un lucru vreau să mai spun: Moldova are mai mult decît România o şansă extraordinară, or eu spun că în fiecare criză există şi o extraordinară oportunitate. În Germania sau în Olanda sistemul de sănătate se va schimba foarte greu pentru că el este foarte bine organizat, sunt foarte mulţi bani în joc. Într-o ţară cum este Moldova sau România, unde sistemul de sănătate este mult mai slab organizat, schimbarea este mult mai uşor posibilă decît în alte ţări.”

XS
SM
MD
LG