Sînt lucruri pe care e greu să le treci cu vederea. Lucruri sinistre, decupate parcă dintr-un film de groază. Un asemenea lucru e uciderea cu sînge rece a unei fetiţe în raionul Drochia. Cadavrul acesteia, cu semne de violenţă, a fost găsit într-o fîntînă.
Eu aud de multă vreme o puzderie de voci hiperoptimiste care susţin ritos că aici nu se întîmplă ororile de pe alte meridiane. Aici ar fi chipurile altfel. Aici ar fi chipurile „ţara oamenilor frumoşi şi harnici”, vorba unui fost preşedinte moldovean. Aici ar fi, în opinia hiperoptimiştilor cu voci puternice, fieful bunătăţii şi liniştii. Aici nu se plimbă teroriştii pe străzi şi nimeni nu te ucide în universitate.
O să spun din capul locului că eu unul m-am lepădat de optimismul acesta încă în zorii tranziţiei. Şi cred că el nu are nimic de-a face cu realitatea. Ba chiar e contraproductiv.
În opinia mea, aici e la fel ca în ţările în care tot soiul de dezaxaţi împuşcă în universităţi şi licee. Episodul cu cadavrul găsit în fîntînă nu mi se pare mai puţin înfiorător. Şi apoi şirul acestor grozăvii autohtone e foarte lung. E suficient să ne amintim de atacul asupra lucrătorilor unei bănci, atac soldat cu un mort, de uciderea unei femei, ziua în amiaza mare, care tocmai luase de la bancomat o sumă mare de bani, de uciderea cu sînge rece a unei doamne chiar în curtea blocului în care aceasta locuia, de uciderea recentă a unui tînăr care a fost legat de o maşină şi apoi tîrît pe o şosea nocturnă. Şi acestea sînt doar cazurile mediatizate. Dar vînătoarea conducătorilor în Pădurea Domnească nu a avut oare un final înspăimîntător? Şi atunci a murit un om, Sorin Paciu. Îşi mai aminteşte cineva de el?
Aşa că realitatea moldovenească poate concura orice altă realitate terifiantă. Aici e ca la Truman Capote sau ca într-un roman al lui Victor Erofeev în care personajul, căţărat pe turnul Ostankino din Moscova, descoperă, de la înălţime, că în jurul lui se întinde un thriller.
