În România, partidele parlamentare au semnat marți,13 ianuarie, acordul pentru creşterea fondurilor alocate apărării, aşa că bugetul Ministerului Apărării român va creşte la cel puţin 2% din PIB din 2017, faţă de 1,3 la sută cât i s-a alocat în 2014. Creșterea bugetului pentru Apărare are loc la cererea Statelor Unite și a Alianței Nord Atlantice pe fondul crizei din Ucraina și al dezbaterilor din ultima perioadă în care Washingtonul s-a plâns că statele europene investesc prea puțini bani în securitatea lor. L-am întrebat pe expertul român Iulian Chifu, preşedinte al Centrului de Prevenire a Conflictelor, ex-consilier în afaceri de securitate al fostului preşedinte român Traian Băsescu, ce impact ar putea avea această decizie asupra capacităţilor de apărare ale României:
Iulian Chifu: „Este doar o consemnare a unui acord deja existent, a unui deziderat și a unei necesități deja existente. Ea a fost consemnată, de fapt, printr-o declarație la Summitul NATO din Ţara Galilor, la Newport. Pe de altă parte, la nivel național, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a decis încă din anul 2013 eșalonarea, creșterea procentuală în fiecare an a acestui buget. Ceea ce este important în acest Acord este faptul că aduce toate forțele politice, le supune unui angajament comun pentru ca acest deziderat, această necesitate pentru România care, de fapt, e valabilă și pentru statele membre ale NATO, să fie și realizate.
Înseamnă că pe baza unui Acord politic care a fost semnat marți, la ora zece, va exista consensul politic, sprijinul politic de jur împrejurul spectrului, pentru ca acest deziderat să fie și pus în operă. Pe de altă parte, lucrul de noutate care apare este faptul că angajamentul este pentru zece ani, din momentul în care ținta de 2% va fi atinsă, și că acest 2% sunt, de fapt, un minim necesar securității României. Nu înseamnă că în condițiile în care apar riscuri suplimentare, nevoi suplimentare, acest 2% rămâne stabil. Din contra, pe zona achizițiilor armamentelor, cel mai probabil, vor exista și alte resurse”.
Europa Liberă: Dacă ați putea estima – ce faci cu a ceste 2%? E suficient pentru România, în starea în care se află forțele ei armate, dotarea armatei ei?
Iulian Chifu: „România are forțe armate integrate la nivelul NATO, deci are capacitățile militare necesare. 2% sunt o țintă care este utilă pentru punerea în comun a diferitelor capabilități cu Alianța și pentru acoperirea noilor tipuri de amenințări începând cu „războiul hibrid”, „războiul informațional”.
Există, de asemenea, o nevoie dată de faptul că bugetul a fost redus începând cu anul 2008-2009, de nevoia compensării acelor bugete pierdute care țineau de dotarea unor capabilități care își epuizează durata de viața. Și din punctul acesta de vedere, aceste șase programe strategice la nivelul României care urmează a fi finanțate, din cauza acelui deficit înregistrat după momentul crizei e necesară revizuirea bugetelor lor.
Deci, 2% la un buget al României de140 de miliarde de euro este o sumă interesantă și este o sumă importantă, ea poate să compenseze și să readucă la normal raportul dintre sumele alocate pentru salariile personalului, suma alocată pentru pregătirea trupelor în exerciții și suma alocată pentru dotarea militară. Practic cele trei componente trebuie să fie în relativ echilibru.
Până astăzi bugetul apărării României acoperea în proporție de 80% salariile, deci, cheltuielile de personal, iar restul era împărțit pentru misiuni externe, respectiv, pentru antrenamente și exerciții comune. Cu această ocazie ridicarea la 2 la sută readuce raportul dintre salariile de personal, pregătirea și dotarea la raportul 33%/33%/33%.”
Europa Liberă: Întrevedeți complicații, dificultăți? Se știe, de exemplu, că cincisprezece întreprinderi din industria de Apărare aveau mari datorii, datorii care, așa cum înțeleg, au fost stinse între timp. Alte dificultăți de genul acesta întrevedeți?
Iulian Chifu: „Nu văd dificultăți, din contra văd oportunități. În momentul în care va exista acest buget, la nivelul tehnologiei și la nivelul industriei de apărare din România vor putea fi angajate proiecte comune dincolo de cele în care România este deja parte. Deci, vom putea fi capabili la producția, în România, a principalelor elemente care în cazul oricărui tip de criză ar putea fi disponibile imediat pe piață, fiind la distanță foarte mică, și vom putea relansa și crește capacități de producere în caz de conflict.
Toate aceste elemente fiind doar în favoarea, în sprijinul profilului strategic și al creșterii capacității armatei române de reacție, nu numai la distanță strategică, nu numai în cadrul Alianței, ci și capabilități în sine, gata să depășească nivelul de pregătire, nivelul de acțiune în misiuni pe care le poate efectua astăzi.”
Europa Liberă: „Să tratăm cu maturitate situația din regiune și să arătăm că suntem o națiune responsabilă,” a spus preşedintele României, Klaus Iohannis, după întâlnirea cu partidele parlamentare. Acest „tratament cu maturitate a situației din regiune”, din punctul Dvs. de vedere, la ce fel de acțiuni ar impune și alte state din regiune?
Iulian Chifu: „Opțiunile României nu pot fi impuse altor state din regiune. Toată lumea știe care este contextul internațional și contextul regional. Avem anexarea Crimeei, avem o agresiune militară în estul Ucrainei cu impact extrem de important atât pentru vecinii noștri, cât și pentru Republica Moldova, avem mișcări extrem de neclare în ceea ce privește acțiuni de factură teroristă, explozii în regiunea Odesa - toate aceste elemente sunt unele în măsură să alerteze nu numai statele de la frontiera de Est a NATO – Bulgaria, România, Polonia, Statele Baltice - ci și statele din spațiul post-sovietic care, și ele, trebuie să-și ia măsurile de rigoare. Că e vorba despre Republica Moldova, că e vorba despre Ucraina - prima interesată, de exemplu, să-și conserve ieșirea la mare în Odesa.
Din punctul acesta de vedere, cred că și cooperarea pe dimensiunea NATO, Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Uniunea Europeană și pe toate celelalte dimensiuni de securitate pot fi făcute, odată ce există, evident, în primul rând, un Guvern proeuropean la Chișinău, în al doilea rând, odată ce există voința politică pentru ca aceste state să-și asigure propria securitate prin contribuție internă.”
Europa Liberă: În ce măsură sunteți de acord cu această idee că în ultimii ani, în vreme ce țările democratice au mizat așa cum se părea pe pace, autocrațiile s-au pregătit de război și aceste bugete ale apărării ale Chinei, Rusiei, Arabiei Saudite ar demonstra acest lucru?
Iulian Chifu: „În mică măsură sunt de acord. Cred că e vorba mai degrabă de un raport între logică, bun simț, înclinația pentru pace. Da, democrațiile au această înclinație pentru pace și soluționarea prin alte metode a diferențelor: prin discuții, prin negocieri, prin respectul suveran față de celelalte state, respectul legal.
Pe de altă parte, vorbim despre acțiuni mai degrabă ilogice. Ați citat aici și Federația Rusă - acțiuni ilogice în cazul ei pentru că tipul acesta de comportament nu face decât să scadă prestigiul internațional al Federației Ruse, să crească suspiciunea foștilor parteneri din CSI, din Uniunea Europeană, a actualilor parteneri din Uniunea Vamală, sau, mă rog, această Uniune Euroasiatică lansată. Crește suspiciunea odată cu agresivitatea, odată cu punerea sub semnul întrebării a frontierelor, odată cu revizionismul, odată cu, iată, și această nouă idee cu apărarea rușilor de pretutindeni deși nimeni nu a fost întrebat dacă vrea să fie apărat.
Toată această teorie arată lipsa de logică și am văzut cam care este nivelul și costurile pe care le înregistrează populația Federației Ruse. Pentru că din punct de vedere economic, financiar, din punctul de vedere al efectelor acțiunilor internaționale, sancțiunilor, chiar și cele țintite sau pe domeniile cu incidență finanțe, lansări tehnologice pentru zona militară - deci, costurile Federației Ruse sunt enorme.
Rubla a scăzut la 50 la sută într-un an, un exod major de resurse, blocarea capacității de creditare internaționale - sunt efecte majore, costuri majore pe care de fapt le suportă populația Federației Ruse și în niciun caz sistemul, sau liderii care, din ambiție, din dorința de imagine, au generat aceste procese.”
