Miine au loc alegeri prezidentiale in Sri Lanka, o insula de la Oceanul Indian. O relatare despre semnificația globală a acestui eveniment de la corespondentul Europei Libere la Washington.
Alegerile din Sri Lanka se inscriu intr-o tendinta planetara, care-si are materializari mai mult sau mai putin remarcate,in ultima vreme. De la Primavara Araba si pina la scrutinul recent din România, alegatorii nu se mai manifesta ca pina nu demult, resemnat si pasiv, ei au capatat incredere in propria forta de a schimba istoria.
Povestea Sri Lankai este complicata. Un razboi civil devastator, intre guvernul controlat de sinhalezi budisti si gherilele Tigrii Tamilului, reprezentind minoritatea tamila hindusa s-a incheiat in 2009, cu o devastatoare victorie a armatei, atunci la conducerea tarii, aflindu-se actualul presedinte, Mahinda Rajapaksa. El a devenit un erou pentru comunitatea sa si la putin timp dupa aceea a fost reales cu o larga majoritate.
Ce a urmat stim de-acum din multe alte exemple. Sansa de a deveni - in virtutea autoritatii pe care o avea - pacificatorul insulei, promovind reconciliere reala intre sinhalezi, tamili si musulmani a fost ratata, sacrificata pe altarul unei atitudini politicianiste, care a divizat tara si pe timp de pace. Pozitii cheie in stat au fost ocupate de membrii ai familiei si acoliti. Coruptia s-a instalat pe picior mare. Rivali politici au avut de suferit, la fel si ziaristi incomozi. Crime de razboi de la sfirsitul conflictului au ramas nepedepsite, in ciuda apelurilor comunitatii internationale.
Presedintele a fortat modificarea legii, care-l limita la doua mandate pentru a candida pentru un al treilea, ceea ce se intimpla acum. Si poate ca daca am trai alte vremuri, alegerile convocate anticipat de Mahinda Rajapaksa nu i-ar fi dat emotii, dar acum are. Ministrul sanatatii din propriul guvern, Maithripala Sirisena, s-a alaturat opozitiei, devenit candidat unic. Alti parlamentari si partide s-au despartit de regim.
Presedintele Rajapaksa acuza tradare, interventii obscure, comploturi urzite in strainatate pentru dezmembrarea tarii, sustinind si faptul, de necontestat, ca regimul sau a adus pace si crestere economica. Si pe acest fundal urmeaza votul de miine. Va fi echilibrat si nu se stie inca cine va cistiga, pentru ca in ciuda celor mentionate, optiunea nu este intre alb si negru, ci mai curind intre nuante de gri, unele mult mai intunecate, ce e drept. Dar insusi faptul ca in acest an pe care-l incepem lideri autoritari, pina nu demult inexpugnabili trebuie fie si sa aiba emotii, cind oamenii voteaza este o veste incurajatoare.
