Linkuri accesibilitate

Patriotismul prin mâncare


O călătorie culinară prin Europa ne-ar arăta o foarte mare uniformizare a mâncărurilor și obiceiurilor alimentare.

Acum, că au trecut sărbătorile, când mulți dintre noi ne-am umplut ritualic cu lucruri ce n-aveau nimic „tradițional”, ne putem întreba, zăcând, ce mai este astăzi tradițional și de ce ar trebui să ne preocupe specificul patriotic a ceea ce mâncăm…

De pildă, la intrebarea care e mancarea cea mai des servita zilnic in restaurante in Belgia, si care si-ar merita asadar numele de „mancare nationala belgiana”, din reflex am spune ca e vorba de scoici cu cartofi prajiti… sau macar biftec cu cartofi prajiti, asa cum ne-a invatat legenda. Ei bine, statisticienii culinari stiu ca asta nu e adevarat si ca mancarea nationala a Belgiei a devenit astazi spagetti bolognese !...

E felul de mancare cel mai des servit zilnic in restaurante si in cantinele scolare in toata Belgia, ba chiar cunosc personal copii, prieteni si colegi cu ai mei, care se hranesc aproape exclusiv cu asta.

De fapt, o călătorie culinară prin Europa ne-ar arăta o foarte mare uniformizare a mâncărurilor și obiceiurilor alimentare. Desigur, vorbim de Europa centrala si occidentala, cea care a fost tinta jumatate de secol unei sistematice mixitati etnice si culturale. Prin partile noastre, in est, mai exista, desigur, targuri fara un restaurant chinezesc sau vietnamez, insa pina si acelea au probabil o pizzerie. Nu mai poate nimeni spune ca pizza e astazi o mancare italiana.

Uniformizarea culinara a Europei nu anunta insa nimic bun pentru partea noastra a lumii, pentru România-Moldova. Lasand la o parte generatiile mai in varsta, care cred si acum ca o conserva de pate de ficat poate sa insemne o masa, românii si moldovenii continua sa traiasca intr-o bula culinara atemporala. Inca ne miram ca strainii care vin pe la noi pleaca nemultumiti de mancare.

„Dar, Dumnezeule, bunatatile noastre legendare”!... strigam, si nu vedem ca ceea ce oferim de fapt, unor oameni expusi globalitatii culinare, sint legume rascoapte, carnea prea facuta, paste prea moi, mamaliga fada, si alte lucruri prajite, industriale, prea sarate, scaldate in vin prost si urmate de tuica slaba si dulce…

Am ramas intr-o cultura in care traditia culinara e doar o pretentie care nu pacaleste pe nimeni din afara. Imi voi aminti intotdeauna de prima vizita a cuiva din familia mea in Belgia, cind la restaurant farfuria a trebuit trimisa inapoi pentru ca legumele nu erau „facute”… Altfel zis, erau inca putin crude, putin crocante, cum e mai bine ca sa mai aiba gust si vitamine, iar nu prajite adinc cum e obiceiul la noi. Ruda mea a gasit asta scandalos. Platesti la restaurant pentru ca legumele sa fie „facute”, adica prajite, moi , flescaite si scaldate in ulei.

Sigur, salvarea neamului nu va veni prin bucatarie, dar putina introspectie culinara ne-ar ajuta sa nu ramanem pe marginea cratitei globalizarii.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

XS
SM
MD
LG