Valentina Ursu a stat de vorbă cu cu Ana-Maria Telbis, coordonator naţional al Programului HELP al Consiliului Europei, fost jurist la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Europa Liberă: Republica Moldova este considerată o ţară unde drepturile omului sunt mai mult respectate sau încălcate?
Ana-Maria Telbis: „Republica Moldova e într-adevăr o ţară împotriva căreia Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a dat destul de multe hotărâri de încălcare a drepturilor omului. Însă nu e printre primele, în general, sunt alte state care concurează pentru podium. Dar au existat multe hotărâri şi multe hotărâri de principiu pe care Curtea le-a pronunţat.”
Europa Liberă: Există o regiune care s-a autoproclamat ca republică, mă refer la regiunea transnistreană. Cum ar trebui să oglindească ziariştii de acolo încălcarea drepturilor omului?
Ana-Maria Telbis: „Respectarea drepturilor omului ar trebui să aibă loc oriunde, indiferent de cine administrează respectiva regiune, iar standardele ar trebui să fie aceleaşi pe teritoriul Europei, chiar dacă, mă rog, regiunea este de facto administrată de către autorităţile de acolo. Aşadar, standardele internaţionale ar trebui să fie reflectate în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor de acolo, iar atunci când aceasta nu se întâmplă, ziariştii, desigur, ar trebui să aibă libertatea să facă public acest lucru.”
Europa Liberă: Dar într-o zonă necontrolată de autorităţile statului este mult mai greu ca un cetăţean să ceară respectarea drepturilor...
Ana-Maria Telbis: „Au existat câteva cazuri care au venit la Curte, cu care Curtea a fost sesizată în privinţa unor aspecte de încălcare a drepturilor omului de pe teritoriul Transnistriei. Respectivele dosare au fost înaintate împotriva Moldovei şi a Rusiei.”
Europa Liberă: Aici cu referire la şcolile cu predare în grafia latină?
Ana-Maria Telbis: „Una din ele, da. Iar Curtea analizând jurisdicţia, a stabilit că, de facto, Rusia este cea vinovată de încălcarea drepturilor respectivelor persoane pe teritoriul Transnistriei. Aşadar, există un mecanism oarecare de control. E adevărat că faptic probabil implementarea hotărârii respective va fi greu de realizat, însă mecanismul juridic s-a pronunţat în acest sens, condamnând încălcarea drepturilor omului de către Rusia.”
Europa Liberă: Aceasta s-a referit la şcolile cu predare în grafia latină, care funcţionează în baza legislaţiei Republicii Moldova. Eu vorbeam despre cetăţenii care trebuie să meargă să se plângă la autorităţile locale de acolo. Cum îşi caută dreptate? Unde o găsesc?
Ana-Maria Telbis: „E o situaţie într-adevăr specială. Din păcate, nu e singură în Europa în acest sens. Şi, aşa cum am spus, mecanismele juridice, deşi există într-un anume fel sau altul, sunt foarte greu de reflectat în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, care se poate întâmpla să nu-şi găsească dreptatea sau autorităţile să ignore complet doleanţele acestora. Din păcate, juridicul se amestecă şi cu politicul de multe ori şi atunci situaţia devine mult mai complicată.”
Europa Liberă: La Chişinău aţi participat la o masă rotundă. Care sunt concluziile de pe urma implementării acestui proiect?
Ana-Maria Telbis: „Este vorba de un proiect al Fundaţiei Est-Europene. Din câte am văzut, a existat dorinţa din partea tuturor părţilor de colaborare. Numele proiectului era „Creăm punţi”. Aşadar, punţile, din punctul meu de vedere, cred că au fost create. Sau din câte am văzut, participanţii îşi doresc din toate punctele de vedere continuarea colaborării societăţii civile din toate părţile. Era vorba de reprezentanţi din Rusia, din Ucraina, din Moldova, atât din zona Chişinău, cât şi din partea transnistreană.”
Europa Liberă: Se vorbeşte foarte mult despre aceste poduri care nu trebuie să fie arse, ci din contra să fie cimentate. Dar se pare că lumea rămâne tot atât de străină, tot atât de divizată, fiecare cu interesul său, se închide în găoacea sa.
Ana-Maria Telbis: „A fost una din concluziile la care s-a ajuns, o situaţie de genul acesta nu poate fi rezolvată în mod rapid, ci paşii făcuţi sunt paşi mici, rezolvarea se tinde a fi de lungă durată. Însă atunci când fiecare îşi ia angajamentul să pună cărămidă în sensul bun al cuvântului, probabil că la un moment dat situaţia se va remedia sau cel puţin există speranţe pentru că fără voinţă politică juridicul rămâne fără substanţă. Şi ce m-a bucurat să văd este că societatea civilă îşi doreşte să treacă oarecum peste aceste atitudini diferite ale autorităţilor care sunt mai aprinse în acest sens şi vor să creeze punţi în pofida voinţei autorităţilor de a le distruge.”
Europa Liberă: Cât de important este ca cetăţeanul să-şi cunoască drepturile sale?
Ana-Maria Telbis: „Cred că este primul pas în a le garanta. Pentru că atunci când nu le cunoaştem este greu să le cerem, este greu să le solicităm. Şi atunci când nu există nici mecanisme care să ne informeze corect asupra drepturilor pe care le avem, este cu atât mai dificil ca oamenii să poată solicita ceea ce practic li se cuvine de drept.”
Europa Liberă: Ideea precum că drepturile mele se termină acolo unde încep drepturile dumneavoastră e justă?
Ana-Maria Telbis: „Da. Există desigur drepturi absolute şi drepturi relative, dar ele sunt interconectate. Şi nu putem discuta de drepturi absolute atunci când ele sunt exercitate în detrimentul altora. Deci, într-adevăr, drepturile cuiva se termină acolo unde încep drepturile altcuiva. Şi această balanţă sau standardele internaţionale sunt făcute în asemenea fel încât fiecare drept în parte să fie respectat într-un anume grad.”
