Am aflat cu întîrziere că 15 noiembrie a fost Ziua Naţională de înverzire a Plaiului. Am citit pe oficial.md că „într-o atmosferă veselă şi degajată, conducerea şi angajaţii Parlamentului au plantat circa 6000 de puieţi de stejar…”
Ştirea e frumoasă, fără doar şi poate. Deşi mi se pare că face o notă discordantă în contextul nostru. Citind ştirea asta, poţi avea impresia că Moldova e mama pădurilor şi spaţiilor verzi, că aici ecologia e în capul mesei. Dar e aşa oare? Să fim serioşi!
În Moldova aproape că n-au mai rămas păduri, iar ofensiva împotriva spaţiilor verzi, mai ales în capitală, a luat proporţii îngrijorătoare. Cărămida şi sticla sînt de multă vreme mai importante decît floarea şi ramul.
Chestia asta cu „atmosfera veselă şi degajată în care au fost plantaţi puieţii” nu ar trebui să ne încînte prea tare. Într-un sat din centrul Moldovei se alocă în fiecare ani zeci de mii de lei pentru înverzire, se plantează acolo mereu, cu însufleţire, lîngă un stadion, sute de puieţi, dar numai vreo trei-patru copăcei au supravieţuit după ani de zile de înverzire. De ce? Pentru că apoi nimeni nu mai avea grijă de puieţii aceia. Şi ei se uscau.
De aceea, să nu ne impresioneze prea tare cifra asta – 6000 de puieţi. Nu se ştie cîţi dintre ei vor supravieţui. Chiar ar fi curios să ne spună cineva, peste cîteva luni, cîţi copaci din cei 6000 plantaţi de conducători mai rezistă?
Eu unul cred că „atmosfera veselă şi degajată” e chiar contraproductivă atunci cînd e vorba de înverzirea plaiului. Aici ar fi nevoie de multă seriozitate, de acribie, de consecvenţă şi chiar de încrîncenare. Cu veselie prea mulţi copaci n-o să laşi în urma ta. Aşa mi se pare.
În schimb, mai multe posturi de televiziune ni i-au arătat pe conducători plantînd copaci, avînd grijă de natură. Aşa rămîn ei în memoria multor telespectatori.
