Mii de români ţin la piept o iconiţă primită prin poştă laolaltă cu fluturaşul de pensie. Pe iconiţă sunt vorbe ale apocalipticului Arsenie Boca şi sigla mântuitorului Victor Ponta. Poşta Română spune că e o minune şi nu ştie cum a ajuns iconiţa în cutia poştală. Spune că aşa e contractul care-i cere să creadă şi să nu cerceteze.
Minunile mântuitorului de partid şi de stat nu se mai isprăvesc. Nimeni nu-l întrece la schimbări la faţă. Are tot timpul predici la el. Se înţelege bine cu vameşii şi marginalii. A dovedit că poate merge pe ape. E drept, cu barcă gonflabilă, că nimeni nu-i perfect. Pe toţi vrea să-i fericească, să-l pomenească în sfânta zi a votului. Vrea să iasă a treia zi din urne, apoteotic. Iar de când are bugetul pe mână chiar că se poate maimuţări, jucându-se de-a Dumnezeu. Reuşeşte să împartă puţina pâine bugetară la toţi săracii. Are şi favoriţi cărora le dă nişte peşti. A strecurat în buzunarul profesorilor un bacşiş de 700 de lei. Puţini, dar mai bine decât deloc. Le promite tuturor mai mulţi când va controla toate butoanele. Indexează salarii şi măreşte pensii. A scăzut contribuţia de asigurări sociale cu cinci procente şi taxa pe valoare adăugată la diverse alimente cu 15 procente chiar dacă nu se ştie de unde vor veni banii. Veştile de la statisticieni nu sunt atât de bune pe cât ar fi vrut, dar nu se mai încurcă în cifrele bugetare nici el, nici locotenenta lui de la finanţe.
Credinţa face minuni. Credinţa în programul de guvernare al partidului a crescut numărul asistaţilor din bazinul electoral. Săracii ştiu deja că vor fi mereu cei dintâi pe lista PSD-ului. În zilele premergătoare alegerilor le-a trimis mântuitorul lor nişte tichete alimentare să-şi cumpere hrană pentru o săptămână. Sunt tichete europene pentru săraci şi guvernul Ponta, larg la buzunare, a decis să mărească numărul săracilor cu 700 de mii. În mod oficial sunt 3,3 milioane de beneficiari. Mulţi sunt săraci din vocaţie. În Botoşani au refuzat lemnele pentru iarnă primite ajutor de la primărie pentru că erau tăiate prea mare şi pentru că nu le-au fost aduse în curte. La urma urmei, are şi sărăcia demnitatea ei. La Deva, jumătate din cei care primeau gratuit de mâncare au renunţat când li s-a cerut să facă în schimb ore de muncă în folosul comunităţii. De ce s-ar umili când primesc venit minim garantat? Nu sunt săraci din cauza capriciilor sorţii sau pentru că au fost călcaţi cu şenila de criză. Sunt săracii creaţi de corupţia instituţională pentru care programele sociale ale lui Victor Ponta se potrivesc ca o mănuşă. Căci el i-a încurajat pe săraci să fie şi mai săraci, crescând numărul de alocaţii pe cap de român şi dând noi definiţii mai cuprinzătoare categoriei de asistat. Creşterea numărului de săraci este reciproc avantajoasă iar sărăcia a creat cei mai mulţi miliardari de pe lista celor mai bogaţi români.
Se zice că mântuitorul PSD este binecuvântat de Patriarhie care a trimis circulare să nu se voteze decât un român creştin-ortodox. La sfânta liturghie din duminica de dinainte de alegeri capii regionali ai bisericii ortodoxe n-au uitat să adreseze prin viu grai acest îndemn. „Să vă puneţi în fruntea obştii să mergeţi să votaţi ca să nu piară credinţa strămoşească”-aşa sună indicaţiile. Altminteri, Biserica e în pericol. Şi, cum de-ar fi altfel când Curtea Constituţională a decis ca în şcoală orele de religie să se facă la cererea părinţilor, inversând procedura de până acum prevăzută în Legea învăţământului din 1995 conform elevul era obligat să facă orele de religie dacă întreţinătorii legali sau elevul major nu făceau cerere să nu le mai frecventeze. O schimbare fundamentală care repune problema consimţământului personal şi a dreptului la opţiune în termeni normali. Printr-o tulburare a logicii, dar şi a speranţei, iubirii şi credinţei, BOR vede în această aliniere la bunul simţ şi la practicile europene o anticipare a perioadei de surghiun care-o aşteaptă dacă din urne nu iese românul ortodox pe care a pariat.
Controversa referitoare la religie este corolarul unei întregi campanii electorale în care tabăra lui Victor Ponta nu a lăsat nicio piatră neîntoarsă, a otrăvit toate fântânile şi a pârjolit toate culturile. Într-un spectacol de iluzionism de proporţii naţionale, Victor Ponta nu a ratat nicio icoană şi şi-a umplut pentru zece vieţi scurta biografie cu fapte de suflet şi vitejie şi cu diplome de studiu. În pieptul lui, la stânga, a bătut mereu o inimă de dreapta. Spune că prin 1990 a manifestat în Piaţa Universităţii, că a votat atunci cu Ion Raţiu şi în 2009 cu Crin Antonescu, iar puseurile religioase le pune pe seama bunicilor şi străbunicilor care şi-ar fi făcut mereu de lucru în umbra crucii. Iar când vorbeşte despre bunici nu se referă la Ion Iliescu sau Adrian Năstase. S-au dus vremurile când Victor Ponta purta tricouri şi insigne cu icoanele profeţilor comunişti Che Guevara sau Mao. Acum poartă cruci mari şi sfinţeşte biserici. Ca să capete şi mai multă legitimitate, a reuşit să recicleze câţiva adversari din mâlul politicii pe care-i pune uneori să-l vorbească frumos pe la televiziuni. A smuls chiar şi o scrisoare recunoscătoare de o indecenţă pe-alocuri pornografică din partea fostului preşedinte Emil Constantinescu care a vrut să ne convingă, o dată în plus, că a fost învins definitiv de structurile securiste care-i plătesc acum păcatele bătrâneţii.
Dar cel mai mare efort a fost să transforme abjecţia luptei sale politice într-o luptă mistică dintre bine şi rău, dând cruzimii, meschinăriei, oportunismului şi micimii sale etice dimensiuni ciclopice. Pretinde că face un mare exorcism naţional să ne scape de Băsescu. Tămâiază instituţiile şi cotloanele puterii să-i stârpească urmaşii. E drept că şi-a plasat rudele în diverse posturi, dar a făcut-o pentru a se asigura că scoate orice urmă de Băsescu din acele instituţii. L-a transformat pe Traian Băsescu în substantiv comun, descoperindu-l în diverse derivaţii lingvistice şi sociale. Klaus Johannis, adversarul lui Victor Ponta la prezidenţiale, este încarnarea răului: om al lui Traian Băsescu, străin, păgân. Un ins care ameninţă să schimbe mersul lucrurilor, să-i dezbine pe români. Să rupă Transilvania de patrie. Să-i scoată pe creştini din biserici.
O retorică prin care Victor Ponta a reuşit să sfâşie societatea românească în aşa măsură încât controversele sociale stârnite de Traian Băsescu de-a lungul anilor par o joacă de copii. Astfel că, pe lângă blocul compact de credincioşi ai candidatului PSD, cioburile de dreapta încearcă zadarnic să se închege, prea ocupate cu probleme de orgolii, întâietate, devotament şi onorabilitate. Este o degringoladă generată, e drept, de capriciile lui Traian Băsescu, de frica sa de viitor, dar întreţinută de o regionalizare culturală manipulată administrativ-financiar. Polii culturali istorici comunică dificil şi de multe ori mesajele sunt intraductibile, adâncind fisurile de civilizaţie. Harta României a căpătat astfel o coerenţă tragică: vechiul regat pare să fie fieful de lungă durată al politicilor protecţioniste de stânga, în vreme ce judeţele transilvane şi bănăţene au opţiuni clare, de dreapta. Discursul naţionalist-şovin al candidatului PSD care spune că adevăraţii duşmani externi sunt românii din străinătate, propagandă încurajată şi de predicile Bisericii care vrea români verzi ca preşedinte, nu a făcut decât să mărească tensiunile pe vertical, între generaţii, înverşunându-i pe tineri împotriva părinţilor, şi pe orizontal, pe de-o parte între provinciile istorice şi, pe de alta, între românii din ţară şi cei de peste graniţă. Credincioşilor care-l vor urma, Victor Ponta le promite amnistia fiscală, mântuirea penală, spălarea de păcate şi un viitor de aur. Celorlalţi, un prezent ruginit.
