Linkuri accesibilitate

„De unde au ieşit domnii care ne conduc? Cu cine să-i înlocuim?” (A. Pleşu / Adevărul)


„Pornografia excesului” (Contributors)

Tot mai multe analize în presa de la București referitor la campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Pe site-ul contributors, Claudia Postelnicescu demontează de pildă prejudecata că ar fi o campanie plictisitoare și previzibilă. Ea crede că, dimpotrivă, e pentru prima oară când chiar au loc dezbateri, cu argumente pro și contra, de stânga și de dreapta; că sunt chiar falii între liderii de opinie; că sunt două candidate femei și că apar încontinuu răsunătoare dosare de corupție activate de DNA. Semne bune, așadar. România are însă 67 de parlamentari fie condamnaţi penal, fie urmăriţi penal şi un glorios trofeu internaţional de cel mai corupt parlament din lume primit anul trecut, așa că semnatara articolului îndeamnă la și mai multă dezbatere și informație. Doar așa votul din 3 noiembrie va putea răspunde adecvat la întrebarea: „Ce ţară vă doriţi?”.

Andrei Pleșu scrie în Adevărul tocmai ca să-și exprime nedumerirea crescândă asupra României. „Mi se spune, mereu, pe multiple glasuri, că trebuie să fiu mândru că sunt român. Încerc. (...) Faptul că sunt român e, totuşi, o pură întâmplare. Nu o regret, dar nici nu mi-o pot pune la butonieră. (...) Dar privesc în jur. Iau notă de politicienii ţării mele, de preoţimea ţării mele, de gazetarii ţării mele şi, în măsura în care am acces, de populaţia anonimă de la oraşe şi sate. Rezultatul – tot mai evident în ultima vreme – e un amestec de perplexitate, derută şi spaimă. Nu mai înţeleg nimic. (...) Unde trăim? De unde au ieşit domnii care ne conduc? Cu cine să-i înlocuim? Ce e de făcut?”. Andrei Pleșu știe că există „marile majorităţi tăcute, oamenii de ispravă care fac ca lucrurile să meargă, <civilii> onorabili şi neglijați”, dar acestora le dă o veste proastă: țara nu mai e a lor, ci „a unei adunături de netrebnici ignari, care se îmbogățesc pe spezele celor care nu au «cultura» cârdășiei”.

Ca și liberalul Klaus Iohannis, independenta Monica Macovei este atacată constant și fără pic de eleganță, constată comentatorii. Partea bună a lucrurilor e că i se discută programul. Victoria Stoiciu semnează pe contributors o analiză de pe poziții de stânga. Esența pledoariei lui Macovei ar fi corupție=sărăcie, dar ecuația poate fi răsturnată: anticorupție=bogăție, ceea ce nu ar fi adevărat. Victoria Stoiciu se folosește în demonstrație de alte polarități: dacă sărăcie înseamnă stat, atunci bogăție ar însemna privat, or, spune ea, „dacă faci anticoruptie și în același timp privatizezi asigurările de sănătate, săracilor nu le va fi mai bine”. „Viziunea de dreapta asupra anticorupției, continuă comentatoarea, declanșează o cruciadă împotriva statului social și a statului însuși”, de unde și concluzia despre actuala campanie electorală: „candidații cei mai notorii se adresează, fără excepție, clasei de mijloc. Săracilor nu li se oferă decât promisiuni de doi bani sau false soluții”.

Încă de săptămâna trecută, Cristian Tudor Popescu susținea că liberalul Klaus Iohannis „îi suflă în ceafă” în sondaje, cum se spune, social-democratului Victor Ponta. Azi, editorialistul aceluiași ziar, Florin Negruțiu, observă o adevărată „pornografie a excesului”. Cu această formulă el rezumă efortul publicitar al PSD-ului dintr-o banală intersecție bucureșteană: nu mai puțin de zece afișe cu chipul premierului-candidat. „Dacă Victor Ponta va pierde alegerile, asta se va întâmpla din pricina acestei imagini”, profețește sumbru comentatorul.

Podcast Politigraf

XS
SM
MD
LG