Pe 12 octombrie, se împlinesc 90 de ani de fondarea primii republici sovietice moldoveneşti cu capitala la Balta. Puţini moldoveni îşi amintesc de manifestările legate de această dată, totuşi unii recită poezii din acea epocă sau deapănă amintiri nostime. Faptul că până şi o epocă tragică lasă amintiri pozitive, este un mod de a prelucra istoria. Un altul este de a te confrunta direct cu trecutul, indiferent cât de dureroase sunt amintirile.
Pioneri, demonstraţii, colhozuri - sunt primele cuvinte care le-au venit în minte oamenilor pe care i-am întrebat ce asociații le trezește evenimentul de la care început istoria comunismului în Republica Moldova.
Iată câteva fragmente din convorbirile pe care le-am purtat în parcul central al Chişinăului:
- „Când vorbim despre perioada sovietică, atunci la moment îmi aduc aminte câteva versuri din creaţia lui Andrei Lupan: «Of, Moldova, ţară mama/ Vatra doinelor străbune/ Ca un strugure de poamă/ Stai pe harta uniunii»”.
- „Sintagmă cam tristă pentru toţi locuitorii din acest teritoriu. 12 octombrie nu prea îmi amintesc fiindcă nu se sărbătorea, nu era ecoul acela cum la mai sau la 7 noiembrie”.
Europa Liberă: Participaţi la mitinguri?
- „Păi da, ne impuneau”.
Europa Liberă: Credeţi că astfel de sărbători mai sunt în minţile moldovenilor?
- „Sincer vorbind, nu cred”.
Europa Liberă: Sau au venit alte sărbători peste ele?
- „Probabil, Ziua Vinului, Ziua Oraşului, cred că astea”.
Istoricul Igor Caşu este de părerea că datele istorice din condica de glorie a perioadei sovietice, din care face parte şi raptul din 1940, trebuie să fie marcate de comunitatea științifică cu evocări documentate.
„Aceste evenimente erau sărbătorite oficial, pentru că ele aveau rolul să creeze o identitate. În general, aceste evenimente erau sărbătorite ca un ritual, care lega trecutul de prezent şi sugera şi viitorul care trebuie urmat”.
Igor Caşu îşi aminteşte că în urmă cu 10 ani crearea RASSM a fost sărbătorită atât la Chişinău, cât şi la Tiraspol.
„Cu siguranţă se va sărbători şi anul acesta, mai ales pentru că la Tiraspol republica separatistă moldovenească nistreană îşi trage chiar legitimitatea din acest act fondator din 1924”.
Lectorul la Facultatea de Istorie şi Filozofie şi bloggerul Alexandru Lupuşor afirmă că fiecare epocă vine cu propriile provocări, dar şi cu propriile sărbători:
„Sărbătorile sunt şi ele nişte răspunsuri la anumite situaţii sociale concrete. Şi noi suntem martorii la apariţia sărbătorilor de ultimă oră. Printr-un anumit import al valorilor din Occident, sărbătorim deja şi sărbătorile acestei lumi, de care tindem să ţinem. E suficient să amintim Halloween, care va veni cu zarva sa specifică, sau 14 februarie, ţinând de o anumită cultură a globalizării”.
În viziunea lui Lupuşor, sărbătorile dintotdeauna au avut, pe lângă multe alte valenţe, şi funcţia de a determina o anumită apartenență sau identitate. Şi cum în Republica Moldova este o lume cu mai multe straturi sociale, fiecare din acestea îşi alege sărbătorile şi aniversările după plac.
