Ziarul „Adevărul” consemnează un interviu acordat în exclusivitate de expertul american în geopolitică, George Friedman. Fondatorul Stratfor vorbește de riscul tendințelor secesioniste din spațiul european, dar prinde în vizor mai ales atitudinea unor țări ca România sau Ungaria.
Friedman pledează pentru păstrarea granițelor convenite la sfârșitul celui de-la doilea război mondial. Polonia, Ungaria și alții n-au avut cum să fie fericiți cu ce a ieșit, dar Friedman spune că Europa a putut, în final, să prospere.
Or ceea ce se profilează deschizând cutia cu secesionisme a Pandorei ar trebui să-i facă pe europeni mai precauți. Bine, dar sunteți de origine maghiară, cum de nu credeți în îndeptățirea ungurilor din Transilvania de a-și câștiga autonomia? - este, în esență, întrebarea reporterului de la „Adevărul”.
Răspunsul, prescurtat aici, nu mai necesită comentarii: „Deşi vorbesc ungureşte acasă, eu am crescut ca american. Din punctul meu de vedere sunt foarte fericit să văd graniţa acolo unde e deja pentru că astfel se evită conflictele. (...)Dacă începem să mutăm graniţele undeva, le vom muta oriunde. (...)Dacă haosul izbucneşte în Europa, parteneriatul nostru (al Statelor Unite cu Europa) va fi şi mai slab decât acum”.
Fondatorul think tank-ului Stratfor consideră că evantaiul de tendințe secesioniste din Europa, care merg din Scoția până în Transnistria, trecând prin Catalunia și prin chestiunea ucraineană, are un serios potențial sinucigaș (termenul îmi aparține).
Aici s-ar cam înscrie și proiectul reunificării dintre România și Republica Moldova. Pe de altă parte însă, arată el, dacă asta vor popoarele respective, asta va fi. Un singur lucru e cert: „Cred că problema acestei regiuni şi a României este că prima întrebare pe care o puneţi este: Ce va face NATO pentru noi? (...)Dar voi ce faceţi pentru a vă apăra? Polonia a făcut nişte paşi substanţiali. Turcia, bineînţeles, este o putere militară majoră în regiune. Înţelegem istoria României, înţelegem de ce nu este încă aşa cum ar trebui să fie, nu ne aşteptăm la miracole. Însă România trebuie să-şi ia un angajament faţă de propria ei apărare. (...) Independenţa României nu este mai importantă pentru noi decât este pentru România” (George Friedman).
Hotnews, dar și alte publicații românești preiau criticile aduse nenominal, dar tansparent, premierului român Victor Ponta și celui ungar, Viktor Orban, de către adjunctul secretarului de stat american Victoria Nuland. Celor doi șefi de guvern li se reproșează acomodarea cu corupția și derapajul antidemocratic. Discursul vine exact când la București a izbucnit scandalul de corupție numit dosarul Microsoft.
Cristian Câmpeanu face, în „România liberă”, câteva legături necesare lrgat de acest subiect, pornind de la observația că, la București, dosarul n-a făcut impresie. S-au organizat proteste serioase împotriva mineritului la Roșia Montană sau a explorării gazelor de șist, dar suspiciunile care planează asupra a doi candidați la președinție și implicarea a cel puțin 9 miniștri, nu.
România pare să se fi acomodat cu sistemul corupt, este explicația comentatorului. Dosarul Microsoft arată că firme reprezentând în România celebra companie americană au vândut la suprapreț statului român programe de computer, cu beneficii imense pentru cei care au semnat sau intermediat.
Cum s-a aflat? Foarte simplu, spune Câmpeanu: s-au sesizat americanii. Ei au o lege prin care companiilor americane le este interzis să corupă guverne străine pentru a obține profit. La București e liniște. Premierul român, scrie Câmpeanu, candidează la președinție și merge la Ambasada Chinei să aniverseze instaurarea comunismului acolo.
