După ce doi ani la rând examenul de Bacalaureat s-a dovedit a fi un obstacol greu de trecut pentru mii de tineri, tot mai mulți elevi de liceu aleg o alternativă mai puţin stresantă - şcolile profesionale. Aceste instituții asigură șanse mai mari de angajare în câmpul muncii şi uneori un salariu mult peste remunerarea unor specialiști începători cu studii superioare. Unii elevi nu renunță însă la ideea de a ajunge, totuși, la un colegiu sau poate la o facultate, dacă vor reuși să dea Bacalaureatul. Cât de pregătite sunt şcolile de meserii să absoarbă afluxul de solicitanți a încercat să afle Valentina Basiul.
Chiar dacă a trecut o lună de la începutul anului de studiu, procesul de transferuri de la liceu la şcoli de meserii continuă.
Printre doritorii de a învăţa o meserie se număra mai ales absolvenţii de gimnaziu, dar pot fi întâlniţi şi elevi de clasele a 10-a sau chiar a 11-a. Directorul şcolii profesionale din Criuleni, Vasile Iapără, detectează fără greş motivele ce-i determină pe tineri să schimbe macazul:
„Chiar astăzi a venit unul care s-a speriat de BAC, dar m-am uitat la el în acte că chiar notele pe care le are, eu le-am spus la părinţi că nici nu puteau să-i permită ca să susţină BAC-ul”.
Frica de examenele de Bacalaureat este primul motiv pe care studenţii şcolii profesionale nr. 8 din Chişinău îl invocă atunci când îi întrebi de ce au ales o şcoală de meserii în detrimentul liceului teoretic.
„Eu n-am vrut să mă duc la liceu, din cauza că mai bine să am o profesie şi să dau şi Bacalaureatul decât poate n-o să dau Bacalaureatul, că nu toţi copiii au aceleaşi capacităţi”.
Europa Liberă: Mai ai colegi care au ales tot aşa şcoala profesională?
„Da, mulţi colegi învaţă acum cu mine”.
„În cazul meu este chiar de a scăpa de griji la Bacalaureat. În orice caz, obţii şi o profesie după şcoala dată, dar poţi da şi paralel şi Bacalaureatul”.
„Nu ştiu, eu nu am frică de Bacalaureat, numai că nu vreau să învăț trei ani sau patru, mai uşor un an. Pentru orişicine şcoala profesională poate să aducă multe avantaje”.
„Şcolile profesionale îs tare slabe, adică cel mai bine un colegiu. Şcolile profesionale asta ca şi cum, după părerea mea, a-i pierde timpul degeaba, adică faci ceea ce n-ar trebui să faci. Nu, poate cu timpul mai prinzi la minte şi o să fii gata pentru ceva mai serios”.
Dar în ce măsură sunt atractive aceste şcoli de meserii pentru tineri? Pot ele face concurență universităţilor? Mai ales că în ultimele două decenii, la nivel de societate, s-a pus mare accent pe studiile universitare, în timp ce şcolile profesionale au fost lăsate de izbelişte.
Am auzit în repetate rânduri păreri ale unor experți, care le recomandă şefilor din Educaţie mai întâi să modernizeze aceste instituţii şcolare, după care să mărească cota de exigenţe la examenele de maturitate. Mai mult, preţul reformei ar putea fi mult prea scump, sugerează ei, întrucât în lipsă de alternative în Republica Moldova promoții întregi vor merge la muncă în Rusia.
Comentatoarea politică Olga Nicolenco spune că înţelege de ce autorităţile au început reforma de la copii, care, în opinia sa, sunt cea mai bună plastilină. Totuşi, experta crede că schimbările trebuie să aibă loc la toate nivelurile: şi la nivelul elevilor, şi la nivelul instituţiilor școlare, şi la nivelul dascălilor.
„Poate trebuia gândit un program anume pentru copiii care nu au trecut BAC-ul. Sunt copii de care nu au prea multă grijă nici părinţii, pentru că părinţii deja sunt plecaţi, nici profesorii, pentru că ei deja ca şi cum şi-au făcut datoria, nici administraţia publică locală, pentru că are multe alte treburi. Din care cauză, aceşti copii vor lua calea părinţilor, rămânând într-un final fără studii. În această situaţie, vom vedea că se rupe legătura cu ţara, aceşti copii rămânând în afara Republicii Moldova, rămânând în afara oricărui sistem de educaţie, în general. Din care cauză, cred că, vom avea şanse foarte mari să avem parte, din păcate, de o aşa-numită generaţie pierdută pentru Republica Moldova”.
Vasile Iapără, managerul şcolii profesionale din Criuleni, regretă ca ani de-a rândul s-a cultivat o atitudine preconcepută faţă de şcolile de meserii, cadre didactice de la școlile generale, dar şi părinți prezentându-le drept o sperietoare. Totodată, interlocutorul meu recunoaște că şi-a făcut efectul şi activitatea neinspirată a unor directori de şcoli profesionale, despre care afirmă că sunt în hibernare de la destrămarea Uniunii Sovietice.
Şi responsabilii de la Ministerul Educaţiei recunosc faptul că procesul de modernizare e mult mai anevoios decât apare în acte normative, mai ales atunci când unii angajaţi se opun schimbărilor. Şeful Direcţiei învăţământ secundar profesional şi mediu de specialitate, din cadrul Ministerului Educaţiei, Silviu Gâncu, se declară totuși optimist şi susţine că în curând reforma va produce schimbări de substanţă:
„Noi deja începând cu anul viitor urmează să formăm 10 centre de excelenţă în învăţământul profesional tehnic, atât ceea ce priveşte şcolile profesionale, cât şi colegii. În cadrul lor urmează să facem investiţii majore. Per fiecare centru de excelenţă ar fi în jur de un milion de euro. În plus, mai avem şi alte investiţii care ar aduce plusvaloare”.
Centrele de excelenţă, câte unul pentru fiecare domeniu prioritar al economiei, ar urma să fie sprijinite de agenţii economici care sunt interesaţi să-şi crească viitorii angajaţi. Totodată, Silviu Gâncu afirmă că în următoarea perioada va urma o cartografiere a şcolilor profesionale, care să arate potenţialul fiecărei unităţi, combinat cu un studiul al pieţii muncii şi un plan de reorganizare a instituțiilor de învăţământ.
