Am intrat – mai pe furiș, mai declarat – în campania electorală, iar obiceiurile politicienilor noștri nu se schimbă: corupție, afaceri veroase, furt calificat și cinic. Nu există voință de schimbare, lucrurile trenează și, întrucât promisiunile nu mai țin loc de fapte, Uniunea Europeană a redus din banii celei de-a doua tranșe destinate reformării justiției moldovenești. Este un gest încărcat de semnificații, pentru că a învins politețea și răbdarea instituțiilor occidentale. Dovada cea mai clară că domeniul este complet blocat e că nu avem pe rol niciun dosar al unui înalt demnitar moldovean. Dacă ne-am compara cu România, unde azi marii mahări certați cu legea – politicienii, mogulii de presă, „băieții deștepți” care au devalizat bănci profitabile și companii de stat, sportivii corupți etc. – fac coadă la penitenciar, aș spune că suntem în sumbrii ani ‘90, în plin regim Iliescu…
Scandalurile-monstru, care au zguduit actuala guvernare – Pădurea Domnească, Fiscul, Victoriabank, BEM-ul, Aeroportul ș.cl. – toate sunt amânate, puse în sertar, lăsate pentru vremuri mai „bune”. Era previzibil că partidele din arcul guvernamental nu vor merge cu dosarele în instanță, că vor ajunge la o înțelegere, care va masca în realitate un război surd și nemilos pentru supremație politică și financiară. Numai că au fost neglijate și „isprăvile haiducești” ale adversarilor politici, ale opoziției pro-ruse. Partidul Comuniștilor și Voronin personal scrutează proiectul european de la înălțimea averilor acumulate pe timpul „dictaturii proletariatului”, pe care o instituise PCRM între 2001-2009. Igor Dodon, vlăstarul oportunist al comuniștilor – tot el și „atletul Uniunii Vamale” – sfidează opinia publică printr-o activitate furibundă (congrese, concerte, ședințe, proteste), cheltuind sume exorbitante de bani, de a căror proveniență nu se interesează nimeni. Un alt aventurier care cutreieră Basarabia în lung și în lat – Renato Usatîi, un „Monte-Cristo” de Fălești – aruncă banii în tot ce mișcă, doar să-i prostească pe alegători. Senzația este că atât puterea cât și opoziția s-au lansat în alegeri, urmând un consemn tacit, care spune: dacă nu intri pe teritoriul meu, poți să îți faci de cap cum vrei!
Ce-i drept, se mai și forțează nota. Apar, de pildă, kamikaze politici sau „martiri ai onoarei” care alimentează săptămânal presa cu denunțuri explozive. Este ceea ce face deputatul Veaceslav Ioniță, care acuză conducerea PLDM de hoție, lăsând impresia că este angajatul unor persoane ce le-au pus gând rău liderilor liberal-democrați. Ioniță a fost șeful Comisiei Buget și Finanțe din Parlament – atunci a știut, dar a tăcut, acum cade în sincerități șocante, uneori scăldate în lacrimi, desigur, în numele adevărului. Justiția tace strategic, așa încât show-ul dezvăluirilor continuă…
Guvernanții noștri pro-europeni s-au cam culcat pe lauri, zic oamenii, s-au relaxat prematur, crezând că Acordul de asociere și libertatea de călătorie ar fi suficiente pentru a le oferi victoria la alegerile din toamnă. E un mod de a-ți ignora angajamentele pe care le ai într-o perioadă foarte responsabilă pentru Moldova. Puterea ne asigură, bunăoară, că nu există pericole dinspre Est, că statutul de neutralitate reprezintă cea mai bună protecție posibilă, în timp ce înalți comandați NATO avertizează că Moldova trebuie să-și creeze urgent, împreună cu Alianța, un cadru juridic prin care să poată fi apărată de o posibilă agresiune rusească. Chiar să nu știe generalii NATO ce vorbesc?... Așa s-ar părea, dacă te uiți la calmul imperturbabil al demnitarilor moldoveni.
Apoi, nu știm nimic despre soluțiile de avarie prevăzute pentru cazul în care rușii ne-ar tăia gazele la iarnă, așa cum s-au și apucat să le-o facă altor est-europeni. Gazoductul Iași-Ungheni va deveni operațional abia în urma unor investiții care să permită prelungirea conductei până la Chișinău și după reglarea, adaptarea presiunii în țevi. Până atunci, cum supraviețuim?... Pe de altă parte, semnalul de alarmă pe care îl trage Uniunea Europeană dar și ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, vorbind despre imensa corupție care există în Moldova, despre mita rușinoasă și omniprezentă, fără de care nu poți rezolva nimic la noi, surprinde guvernarea cu garda jos.
Politicienii încearcă să menajeze liniștea și pacea socială, apreciem asta, dar am fi mult mai optimiști dacă am ști că partidele pentru care vom vota în noiembrie, cu speranța de a salva cursul pro-european al Moldovei, chiar își bat capul cu grijile țării, că se gândesc cum să ne apere deopotrivă de invadatorii externi și de jefuitorii dinăuntru care, pentru mulți basarabeni, sunt chiar mai periculoși. Pe ceilalți, cocoțați pe tancuri, deocamdată îi vedem doar la televizor…
