Linkuri accesibilitate

„Anotimpul meu preferat e vara, însă anume toamnei îi datorez marile întîmplări ale vieții”


Jurnalul săptămânal cu Eugenia Năstase.

Născută la 7 august 1980, în satul Glinjeni, raionul Făleşti. Absolventă a Facultăţii de Limbi Moderne şi Clasice la Universitatea de Stat din Moldova. Urmează un Masterat în Filologie Engleză. În perioada 2005-2007 activează în calitate de lector universitar la ULIM şi UPS Ion Creangă. Din anul 2007 este consultant principal, secretarul delegaţiei naţionale la AP NATO, Direcţia Relaţii Parlamentare Externe în Parlamentul Republicii Moldova. În vara anului 2008 face o stagiere la Adunarea Parlamentară NATO cu sediul la Bruxelles, Belgia. Din anul 2010 este editorul zilei la Publika TV, iar din 2013 este șefa departamentului de știri la Jurnal TV.

LUNI

Deci, e din nou luni…

Nu-mi plac dimineţile începutului de săptămână. Mă urmăresc o mulţime de lucruri neterminate în mereu scurtul weekend. Nici de data asta n-am reușit să merg cu băieţii mei la film, să-mi duc motanul la veterinar, iar pietrele aduse de pe malul mării Egee au ramas iarăși în așteptarea decorului potrivit…

Mă grăbesc la ședinţa redacţională analizând, în drum spre serviciu, evenimentele din agenda zilei. În capul meu roiesc idei de subiecte, evenimente, camere de luat vederi şi reporteri.

În cale mi se aștern primele frunze ale unei toamne mereu cu un pas în fața noastră…

Prânzul îl iau cu surorile mele, Olguţa şi Mihaela. E ultimul prânz în trei din toamna asta. Olguţa are avion spre Franţa miercuri dimineaţă. Mă copleșesc emoțiile și mă abțin cu greu să nu dau o notă tristă acestei întâlniri. Olguța are cel mai frumos zîmbet de pe planetă. O iubesc și voi fi mereu cu gîndul la ea…

După o masă cu gust de despărțire revin în fluxul informativ al zilei: campanii electorale premature ale partidelor, eternele constatări şi lamentări ale funcţionarilor primăriei, accidentele ce nu se mai termină, şi, desigur, o țară vecină înecată în sînge pentru că și-a ales calea libertății…

MARŢI

Grig, motanul meu, dezmierdat și „cel mai frumos motan din univers”, mă trezeşte, ca de obicei, înainte de a suna deșteptătorul, iese, așadar, că am două deşteptătoare în casă. Linguşeala lui proverbială devine o tradiţie…

Urmează tabietul dimineții cu nelipsita ceaşcă de cafea. Amară.

E o toamnă a bunilor arhangheli…

Anotimpul meu preferat e vara, însă anume toamnei îi datorez marile întîmplări ale vieții...

Spre amiază vine o știre regală: Ducesa Kate va mai avea un bebeluş. Mi-ar plăcea să fie o fetiță…

MIERCURI

O zi mai nebună decât nebunia altor zile. Politicienii îşi fac de cap, antrax-ul provoacă noi victime, zece oameni răniţi în accidenul de la Stăuceni, în Ucraina sunt încălcate condițiile armistițiului.

Da, e deja miercuri, o nouă zi de campanie - Europa, te aştept. Abordăm o tematică pe cît de serioasă, pe atît de dureroasă – nivelul de trai al cetăţenilor noştri, comparativ cu cel al europenilor. O diferenţă ca între cer şi pămînt, modul de viață al unui pensionar european versus cel al bătrânilor noștri aduși la disperare. În acest timp, ministrul care ar trebui să aibă grijă de ei cerșeşte voturi prin satele Moldovei văduvite de oameni, semănînd promisiuni deșarte…

La 18.06 primesc mesajul: Lelea, aştept bagajul.

Olguţa a ajuns la Lyon…

JOI

Nu mai sunt taxi-uri în Chişinău… Prea multe am însă pe agendă ca să întârzii la serviciu. Astăzi, comemorăm victimele atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite.

Sunt 13 ani de atunci, şi această cifră fatidică face atmosfera mai apăsătoare. Mi-am amintit de Statele Unite și gândul mă duce într-acolo la colega noastră, Olga Ceaglei, aflată de curînd chiar la New York într-un proiect al ONU. Ce mult îi simţim lipsa.

Azi e ultima zi a Mihaelei în calitate de producător al „Cabinetului din Umbră” şi al emisiunii „Mai pe Scurt”. Regretul meu este că pleacă nu doar sora mea, ci şi un bun profesionist al televiziunii. A avut şansa să colaboreze cu greii Jurnalului - Val Butnaru şi Constantin Cheianu. Viaţa însă îşi are cursul ei firesc.

În sfîrşit, sunt acasă. Deschidem o sticlă de Cotnari, de la Iași, şi savurăm gustul inconfundabil al vinului meu preferat…

VINERI

Mă trezesc cu gîndul la weekend, s-au adunat prea multe pentru acest sfârşit de săptămână.

Pînă atunci însă mai e o zi între noi…

În drum spre serviciu trecem pe lîngă casele Palatului Național. Cineva a avut inspirația să-l invite la Chișinău pe Andrei Makarevici, conștiința unei Rusii aflată parcă în cădere liberă.

Vom merge neapărat la spectacol. Un mare artist, o mare conștiință. Cît de importante sunt pentru lumea liberă aceste voci venite din infernul unui imperiu resuscitat…

Vinerea e o zi specială. Timpul se scurge parcă în funcție de numărul de activități.

Trebuie să le pun la punct pe toate, cu gîndul la cei cărora le spunem atît de familiar, de acasă…

Măria sa telespectatorul…

Vine weekend-ul, mica veșnicie a unei săptămîni zbuciumate.

De data aceasta ştiu răspunsul ferm la întrebarea lui Daniel, băiatul meu, care se interesează dacă vom merge, cu toții, undeva, în oraș!

Sigur ca da!

XS
SM
MD
LG