Şi dacă – Ferească Dumnezeu – Moldova e atacată de nişte indivizi bine înarmaţi, dornici de a făuri o nouă republică populară, multă lume s-ar împotrivi şi ar lupta? E o întrebare pe care am auzit-o rostită în aceste zile de mai multe ori.
E greu, fireşte, să scrutezi un viitor incert, dar cîteva constatări ar putea fi făcute. Lucrurile nu sînt nici pe departe liniştitoare. Dimpotrivă, sînt motive serioase de îngrijorare.
Nefiind membră a unei alianţe militare, Moldova ce armate ale altor state poate chema în ajutor? E greu de spus.
Dar armata moldovenească e foarte pregătită să dea piept cu un inamic bine înarmat şi agresiv? Şi aici există suficiente dubii. Iată, de pildă, un expert zicea deunăzi, la Europa Liberă, că armata Moldovei nu e bine dotată şi că de fapt nu e bine pregătită.
Dar poate societatea moldovenească va opune o rezistenţă acerbă şi va obliga agresorul, chiar şi prin nesupunere, să-şi ia tălpăşiţa? Nici aici nu putem fi siguri. Societatea moldovenească e dezagregată din zorii tranziţiei, e golită de valori şi de repere morale, e mîncată de corupţie, iar cuvîntul patriotism a ajuns să provoace hlizeli.
E greu de presupus că nişte fani ai Uniunii Vamale şi contestatari ai Uniunii Europene vor lupta crîncen cu nişte virtuali militanţi pro-ruşi. Iar acum rîndurile celor orientaţi spre Uniunea Vamală par mai groase ca oricînd.
Un detaliu extrem de periculos, care ar putea să subţieze considerabil numărul apărătorilor Patriei, e aversiunea endemică faţă de guvernanţi. Aici, de la 1991 încoace, sentimentul acesta a crescut ca pîinea caldă. Atîtea decepţii le-au provocat de-a lungul timpului guvernanţii simplilor muritori. Cine va ieşi la luptă sub stindardele guvernanţilor? Dar vor lupta oare guvernanţii in corpore în cazul unei invazii uriaşe? Sau poate vor da bir cu fugiţii?
Sînt doar nişte reflecţii subiective acestea, nişte întrebări nevinovate. Cum însă situaţia din Ucraina vecină e mai mult decît îngrijorătoare, ele au dreptul la viaţă.
