De o vreme lumea iși toarnă o găleată de apă rece ca ghiața în cap și se simte mai bine. Nebunia a început să fie practicată și filmată acum cîteva luni.
Cei ce apar cu găleata și și-o varsă pe creștet susțin că adună astfel fonduri în cu care ajută bolnavii de scleroză amiotrofică laterală, o boală cumplită care paralizează și ucide rapid.
Nobil, fără îndoială. Dar de ce așa?
Totul pare o trăznaie în spatele căreia se încolonează o turmă fără sfîrșit. Caritatea și conștiința devin astfel subordonații unui mic spectacol de circ. Isprava cu găleata a devenit obligație.
Cei ce întîrzie pierd statutul de celebritate și, prin urmare, tot ce e vedetă sau vedetuță s-a repezit să facă rost de găleată și gheață.
Și ce se întîmplă cu oamenii de rînd care nu fac rost de găleată sau nu vor să debuteze în arena de circ? Devin ei conștiințe de rangul doi?
Povestea cu turnatul apei e parte dintr-o modă nouă și răspîndită în care lucurile serioase se transformă în galon pentru lumea bună și încurajază conformismul.
Scelroza e o suferință cumplită.
Spiritul de turmă și comportamentul absurd, la un pocnet de bici, sînt și ele boli. De masă, nu individuale.
