Bașar al-Assad este considerat un lider certat cu legea, care si-a impins tara catre un razboi civil devastator cu peste 200.000 de victime, in ultimii trei ani.
Ca rezultat al acestui razboi a capatat proeminenta gruparea Statul Islamic sau SI, care are acum ambitii mult mai mari decit înfrîngerea lui Assad. Face asta posibila o alianta intre actuali dusmani – America si regimul sirian?
In prezent Statele Unite ataca aerian miscarea SI in Irak, dar experti sint de acord ca atita timp cit aceasta isi mentine refugiul din Siria, SI nu va putea fi dizlocat.
Recent, misiuni aeriene americane de recunoastere au inceput deasupra Siriei, ceea ce inseamna ca Washingtonul ia in considerare actiuni militare.
Sint experti care spun ca aceste operatiuni ar trebui coordonate cu fortele lui Assad. Max Abrahms arata ca daca Assad nu este consultat asta ar putea antrena tot felul de raspunsuri neplacute din partea aliatilor lui Assad – Rusia și Iran.
El crede ca Statele Unite trebuie sa comunice cu claritate Siriei, Iranului si Rusiei care sint obiectivele si natura misiunii.
Alti analisti spun ca in momentul de fata Assad pare sa se fi mentinut la putere si ca el trebuie integrat eforturilor vizind stabilizarea regiunii.
William Young de la Corporatia Rand crede ca indiferent cit de neplacuta ar fi o astfel de eventualitate in Occident ar trebui tinut cont de realitatile politice si geografice din regiune. Luni, ministrul sirian de externe, Walid Muallem a declarat disponibilitatea tarii sale de a coopera impotriva terorismului, adaugind ca actiuni neautorizate pe teritoriul Siriei vor fi insa considerate „acte de agresiune”.
De aceea Abrahms spune ca trebuie sa existe o intelegere tacita care sa ofere asigurari ca Statele Unite nu vor depasi anumite limite si nu incearca sa-l inlature de la putere pe Bașar Assad.
Ryan Crocker, de la Universitatea Texas A&M, crede dimpotriva ca orice forma de cooperare cu Assad îi va înstrăina și mai mult pe irakienii suniti, va complica raporturile cu Arabia Saudita și cu altii, și oferi gruparii SI o victorie propagandistica.
Interesant este ca acest deznodamint pare sa fi fost anticipat de Assad atunci cind in primele luni ale conflictului a eliberat sute de militanti etremisti, mizind pe faptul ca acestia se vor alatura insurgentei si o vor radicaliza pina la punctul in care Occidentul o va privi ca un pericol mai mare decit regimul de la Damasc.
Assad nu a fost deranjat pina acum de SI pentru ca acesta lupta impotriva opozitiei moderate la regim, de care regimul se teme mai mult. Acum Assad spera ca America i se va alatura impotriva miscarii Statul Islamic si ca asta va schimba balanta de putere si relatiile din regiune.
Din această cauză anumite voci se opun cooperării cu Assad, spunînd ca suniții ar vedea o alianță între „cruciații” occidentali și aleviții lui Assad – o facțiune șiită – împotriva suniților.
