Zeci de meşteri populari, interpreţi şi sute de vizitatori au trecut poarta Complexului Cultural Vatra, la primul Festival Etno-Balcanic din Republica Moldova. Publicul a făcut popas în faţa tejghelelor cu mâncare tradiţională, dar mai ales s-a arătat interesat de creaţiile meşterilor populari. Majoritatea dintre ei, veniţi din toate părţile republicii, mi-au spus că este o plăcere să aibă cui prezenta creaţiile unice:
„Noi putem arăta tuturor că putem face ceva frumos cu mâna noastră, să nu fie adus de undeva din Turcia, din China, dar este ceva din ţara noastră, pentru vizitatorii festivalului, pentru turiştii străini, care sunt uimiţi, de exemplu, de fluierul făcut dintr-o crenguţă. E păstrată scoarţa copacului şi e cioplit un chip de omuleţ şi crenguţa asta încă şi cântă.”
Europa Liberă: Contează aprecierea publicului pentru un artist?
„Contează numaidecât, este un impuls pozitiv pentru artist, că dacă lucrezi şezând acasă, pentru stoc, apare un moment când nu mai ai din ce scoate creaţia, de aceea că nu ai contacte cu lumea.”
„Îmi spune Dorin Elizaveta şi vin de la Cahul, Colibaşi. La aşa evenimente noi avem ocazia să ne promovăm. Nu e important că am vândut ceva sau nu am vândut, dar e important să ne cunoască multă lume, ne promovăm lucrările noastre confecţionate manual, fiindcă meşterii populari astăzi sunt pe cale de dispariţie. Tineretul nu vrea să preia meşteşugurile, ei vor deodată bani mulţi.”
Europa Liberă: Vă ajută atmosfera de afară la creaţie?
„Eu şi cu atmosferă şi fără atmosferă muncesc. Dar aici sunt prietenii mei cu care ne cunoaştem de 10, 15, 20 de ani. Îmi place muzica balcanică.”
Europa Liberă: De unde veniţi dumneavoastră?
„Din raionul Făleşti.”
Europa Liberă: Confecţionaţi ii?
„Da.”
Primul Festival etno-balcanic din R, Moldova
Europa Liberă: Este o îndeletnicire de suflet, o afacere?
„Mai mult de suflet. Putem să o considerăm şi o afacere, dar nu o să ne facem castele de pe urma confecţionării unei ii. Ia cere o dăruire de sine, nu numai nişte ore în faţa unei bucăţi de pânză, dar cere dragoste, cere multă iscusinţă, multă răbdare. Ne bucură faptul că oamenii au mai conştientizat că ceea ce este al nostru , a poporului nostru, nu trebuie să fie pus acolo într-o ladă, cum şedea zestrea bunicii noastre, încuiată cu 70 de lacăte. Comorile noastre trebuie promovate, explicate, arătate, pentru că altfel nu mai dăinuim în timp.”
Orice lucrare din cele expuse,fie ie, obiect din lut sau instrument muzical poartă inscripţia specificului naţional, a tradiţiei autentice, spun meşterii:
„Această lucrare, să-i spunem aşa Mioriţa, Ciobănaş cu trei sute de oi este lucrată manual, din fibre vegetale, din paie şi este aplicată pe un fundal închis, cafeniu. Cântă la fluieraş şi reprezintă tezaurul nostru naţional. Aici avem bogăţiile noastre, comorile noastre. Iată vedeţi aici această moldoveancă cu viţa de vie, unde promovează bogăţia Moldovei.”
Europa Liberă: Strugurii?
„Strugurii dulci ai Moldovei noastre, struguri de la sudul Moldovei.”
„Păstrăm tendinţa, ca să fie costumul corect confecţionat, noi trebuie să păstrăm autenticitatea, după cum se făcea la bunici.”
Europa Liberă: Autenticitatea însemnând ce, sunt anumite reguli de care ţineţi cont?
„Noi trebuie să respectăm la costumul femeiesc altiţa, râu, creţ, spate, din faţă, aşa după cum se cuvine.”
Interpreţii de muzică balcanică veniţi din Ucraina, Serbia sau România au reuşit să cucerească publicul. Mulţi dintre vizitatorii cu care am stat de vorbă mi-au spus că asemenea festivaluri reprezintă o ofertă culturală unică, complexul adunând la un loc artişti, interpreţi şi meşteri de valoare:
„Cred că este o idee excelentă pentru a promova cultura noastră moldovenească. Oamenii nu cunosc istoria, nu cunosc tradiţiile. Este frumos, portul acesta naţional, muzica naţională. Cred că pe parcurs ne mai plimbăm şi găsim şi nişte bucate tradiţionale.”
„E o atmosferă minunată. Eu locuiesc de mulţi ani în Germania, de 18 ani. Eu nu am văzut pe timpurile mele, de studenţie astfel de festivaluri interesante.”
Europa Liberă: Este o reîntâlnire cu specificul naţional?
„Desigur. Ştiţi, într-un timp s-au pierdut rădăcinile şi folclorul, dar acum eu cred că reînvie ceva foarte frumos. M-am uitat chiar şi la maeştrii de artă, ceea ce produc se vinde, şi bucătăria moldovenească, totul e foarte interesant. E o posibilitate pentru părinţi, să-şi ia copiii la week-end să plece din oraş mai departe. E un mod de a cimenta familia, având posibilitatea să petreacă altfel timpul. Am ascultat nişte muzicanţi, o fanfară mică. Ba cântă aici, ba acolo, şi mi-am adus aminte cum la mine în sat, cântau aşa muzicanţii la nunţi. Am primit o plăcere deosebită. Da, ceva s-a renăscut.”
