Linkuri accesibilitate

Despre învățămintele Primului Război Mondial


Ciciliști francezi din Corpul de Cavalerie pe frontul de la Champagne, estul Franței, 22 septembrie 1915. DIn arhiva unui viconte din francez. (Reuter)
Ciciliști francezi din Corpul de Cavalerie pe frontul de la Champagne, estul Franței, 22 septembrie 1915. DIn arhiva unui viconte din francez. (Reuter)

Vasile Botnaru în dialog cu scriitorul Iurie Colesnic și sociologul Doru Petruți.

Ferice de oamenii care își fac iluzia că istoria începe acolo unde vor ei să bată țărușul. Dar vai de capul lor când ajung să se convingă cât de mult se înșeală. Aceasta predică marii înțelepți care încearcă să ferească omenirea de repetarea greșelilor, cu îndărătnicie demnă de o cauză mai bună. O probă cât se poate de convingătoare o avem prin preajmă, la o distanță de numai 800 de kilometri, mai exact, 825, pe itinerarul cel mai scurt trasat de Google Maps, adică 11 ore de drum cu mașina, până la… Donețk. E locul cel mai potrivit să ilustreze axioma că omenirea nu știe să învețe mare lucru din dezastrele prin care a trecut. Nonșalanța cu care se acreditează acum ideea iminenței celui de-al treilea război mondial, exact la împlinirea unui secol de la declanșarea celui dintâi, este un fel de masochism estetic. E ca și grija celui care se aruncă în gol ca să îi fie lustruite ghetele.

Deci, astăzi vorbim despre învățămintele Primului Război Mondial. Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află scriitorul Iurie Colesnic și sociologul Doru Petruți.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Se întâmplă un fel de recuperare cel puţin în spaţiul postsovietic. Bolşevicii sigur că şi-au declinat orice descendenţă şi orice raportare la Primul Război Mondial. Şi acum, când s-a făcut un centenar, lumea se uită altfel sau nu, domnule Colesnic?

Iurie Colesnic: „Da, fără doar şi poate, mai ales că situaţia internaţională balansează în jurul unui al treilea război mondial. Şi aici este foarte bine să ne uităm înapoi, la cele două mari războaie din secolul XX. Primul Război Mondial a fost eclipsat de al Doilea Război Mondial, a fost făcută voit această eclipsare, era necesar un suport ideologic pentru URSS. Dar acum într-adevăr avem şansa să vorbim despre acest război, care a fost unul dintre cele mai mari războaie până la 1914, cu foarte multe jertfe, 10 milioane de oameni au murit, 20 de milioane au fost schilodiţi, au participat 38 de ţări. Și vă imaginaţi că acest război a trecut peste Germania, peste Rusia, peste o serie de ţări unde s-au schimbat regimurile, a căzut monarhia, au fost schimbări sociale foarte importante. Şi desigur că aici apare prima dată URSS cu nişte pretenţii teritoriale foarte importante, care mai târziu s-au materializat deja la al Doilea Război Mondial.”

Europa Liberă: Putin, mai nou, zice că i s-a confiscat Rusiei victoria de fapt. Adică tot o întoarce ideologic în favoarea Rusiei.

Iurie Colesnic: „Rusia nu a avut nicio şansă să aibă victorie. De ce? Armata rusă la început, în 1914-1915, într-adevăr a avut o ofensivă interesantă; în 1916, a avut o ofensivă interesantă în Carpaţi, în Galiţia, a lui Brusilov, în rest a fost o catastrofă. Dau un singur exemplu. Armata lui [Alexandr] Samsonov s-a înecat în mlaştinile din Belarus, dintr-o armată întreagă au ieşit din încercuire doar 10 mii de oameni. Armata a II-a a Rusiei a dispărut, un front întreg a rămas gol. Deci, nu avea de unde să fie victoria Rusiei şi acestea sunt, pur şi simplu, nişte dorinţe de a arăta istoria aşa cum le convine, dar realitatea este un pic alta.”

Europa Liberă: Domnule Colesnic, iată acum a fost evocat numele lui Princip, care a declanşat, formal vorbind, a apăsat trăgaciul… Dar lumea, în general, măcar acum se uită prin manuale?

Iurie Colesnic: „Mie mi se pare că aceasta rămâne pe seama istoricilor. Fiindcă lumea dacă s-ar uita atent, ar vedea că se repetă nişte lucruri. Cum a început Primul Război Mondial? Indiferent de Gavrilo Princip, care a împuşcat în Franz Ferdinand, războiul avea să înceapă. De ce? Erau motive economice foarte clare, ţările economic puternice nu aveau pieţe [de desfacere]. Militarii doreau cu orice preţ război. De ce? Fiindcă apăruse tehnică nouă foarte interesantă, au apărut avioanele.”

Europa Liberă: Trebuiau testate...

Iurie Colesnic: „Absolut. În condiţii de luptă. Au apărut submarinele, au apărut tancurile. Tancurile nu au existat până atunci. Atunci au apărut două modele de tancuri care trebuiau testate în condiţii de luptă. Gazele… prima dată arma chimică a fost folosită în Primul Război Mondial care, la fel, urma să fie testată. Deci, erau nişte elemente care pe militari îi mânca mâna să le încerce. De obicei ei şi pornesc războaiele, fiindcă doresc grade militare, doresc avansări rapide şi glorie. În momentul începerii Primului Război Mondial şi în Germania, care susţinea Austro-Ungaria, şi în Rusia, avântul patriotic era foarte înalt, se credea că războiul va începe şi în două-trei luni se termină – glorie, jumătate de lume ocupată. Când au început să fie aduşi primii morţi acasă, lumea a început să se gândească că războiul de fapt înseamnă şi moarte. Şi atunci a fost primul şoc pe care l-a avut societatea şi într-o parte, şi în alta. Antrenarea mai multor ţări, fără doar şi poate din cauza ambiţiilor, toate ţările au ambiţii ascunse teritoriale, de acaparare a unor pieţe, de obţinere a unui suport al populaţiei, deci, sunt nişte resorturi ascunse pe care fiecare ţară, într-un fel sau altul, şi le modelează. Şi vedem că toţi s-au antrenat în acest război cu scopul de a câştiga, pe de o parte Antanta, de altă parte Germania, Austro-Ungaria, Turcia, Bulgaria ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, atunci când eram studenţi în perioada sovietică, e adevărat, noi căutam pe cât este de persistentă memoria şi ni se dădea cu titlu de dovadă prezenţa în folclor sau prezenţa în mentalul oamenilor simpli. Din Primul Război Mondial, cu cele două componente despre care vorbeşte domnul Colesnic, morţii şi eroii, ce a rămas mai vizibil, dar şi din al Doilea Război Mondial? Oamenii sunt mai legaţi prin memorie de morţi, de morminte sau de eroii pe care îi dăltuiesc în plăcile de granit?

Doru Petruţi: „Au trecut 100 de ani, practic, sunt patru-cinci generaţii în care transformările în fiecare societate, şi aici vorbim nu numai despre transformări de ordin informaţional şi tehnologic, sunt enorme. În 100 de ani s-a schimbat, în primul rând, filosofia fiecărei societăţi şi filosofia statului, inclusiv putem vorbi în secolul XX de o adevărată sociologie a războiului. Cred că odată cu secolul XX, putem vorbi de o stare permanentă de război, chiar dacă ea nu a fost manifestă decât prin cele două războaie mondiale, dar putem vorbi de o stare mai degrabă latentă. Cred că în secolul XX statele au învăţat că trebuie să regândească problema războiului, învârtindu-se, mai mult în jurul conceptului de pace durabilă. Toţi au înţeles că războaiele nu pot fi înlăturate, dar se poate amâna, cel puţin, agresiunea. Şi statele au convenit că fiecare ar trebui să respecte tratatele, iar litigiile între state ar fi trebuit supuse deciziei colective. Cel puţin pe cazul Crimeea vedem că pacea aceasta durabilă şi principiile din jurul acestui concept nu au fost respectate. Pe lângă aceasta, războiul în 2000 de ani a suferit transformări foarte mari. Chiar dacă mentalul colectiv e foarte mult influenţat de industria cinematografică, războaiele din trecut, cu mii de ani în urmă, aveau şi aspecte care erau mult mai civilizate decât momentele actuale. Adică, nişte băieţi se întâlneau pe un deal, la ora cutare, își vedeau în ochi, în primul rând, adversarul, acum auzi doar vuietul rachetei, cel mult, şi aceasta durează câteva secunde.”

Europa Liberă: Sau se mai confruntau comandanţii de oşti, care câştiga...

Doru Petruţi: „Exact. Și prada de război era foarte clar împărţită. Acum totul se învârte de fapt în jurul câtorva lucruri care generează într-adevăr percepţii colective, demonstrarea arsenalului fără utilizarea lui, ocuparea unor poziţii strategice şi războiul informaţional. Cine îl controlează are practic 80% din victorie asigurată.”

Europa Liberă: Tocmai aici vreau să vă întreb cum reverberează în mental?

Doru Petruţi: „Cred că pe măsură ce timpul trece, numărul reprezentărilor şi percepţiilor pe care le avem legate de Primul şi al Doilea Război Mondial se estompează, populaţia încearcă să reţină eroii, eventual, învingătorii şi învinşii. Dar, încă o dată, toate lucrurile acestea deja sunt intermediate de un război informaţional care interpretează şi reinterpretează lucrurile în avantajul actorilor principali.”

Europa Liberă: Îi aşează în vitrina politică în locul în care convine. Domnule Colesnic, a propos, ce era cu republica actuală Moldova în primul război? Ce se întâmpla pe acest teritoriu?

Iurie Colesnic: „Moldova actuală era Basarabia, gubernie care intra în componenţa Rusiei. Aici, în Basarabia, erau câteva regimente ruseşti care imediat, în 1914 august-septembrie, au plecat pe front. În locul lor au venit rezerviştii şi lumea spera, cum am spus, că războiul se va termina foarte repede.”

Europa Liberă: Deci, era spaţiul de cantonament?

Iurie Colesnic: „Da, un fel de rezervă militară. Dau un exemplu concret. Alexei Mateevici era profesor la Seminarul Teologic din Chişinău, poetul naţional, autorul imnului Republicii Moldova, şi a fost rugat de mitropolitul Platon să ocupe postul de preot militar în regimentul din Chişinău, cu promisiunea că nu va pleca pe front niciodată, fiindcă erau siguri că războiul se va termina. În luna octombrie 1916 el pleacă pe front, regimentul pleacă fiindcă a fost o mare ofensivă în România, a căzut Bucureştiul şi era nevoie de făcut contraofensivă în Carpaţi şi Mateevici pleacă în Galiţia de unde se întoarce pe frontul românesc în 1916, în decembrie. Şi în 1917 el moare, contaminându-se de tifos exantematic pe front. Deci, basarabenii au fost implicaţi din prima zi în acest război. Fratele lui Ion Inculeţ, Theodor Inculeţ, are o carte „Basarabenii în primul război mondial”, în care el descrie cum au plecat pe front, cum a fost un avânt foarte mare patriotic şi după prima luptă, când au căzut 1500 de oameni dintre cunoscuţii lui, ei toţi au rămas surprinşi, decepţionaţi şi dezorientaţi. În scurtă vreme au căzut în prizonierat şi au fost în Germania prizonieri timp de trei ani de zile. Ceea ce este important pentru Basarabia – Primul Război Mondial s-a terminarea cu formarea armatei naţionale moldoveneşti. Deci, Republica Moldovenească creată la 2 decembrie avea armată formată în baza oamenilor mobilizaţi în Primul Război Mondial.”

Europa Liberă: De către ofiţeri ruşi?

Iurie Colesnic: „Erau ofiţeri moldoveni. Fiindcă armata era naţională. Deci, a fost creată începând cu 1917 la Odesa, unde erau regimentele moldoveneşti, au fost create primele elemente ale armatei naţionale moldovenești.”

Europa Liberă: Dar cu şcoală în armata rusească?

Iurie Colesnic: „Da. Şcoala era în armata rusească, pentru că noi nu am avut şcoală naţională, nici chiar primară.”

Europa Liberă: Deci, din Primul Război Mondial Basarabia a ieşit cu armată naţională şi cu imaginea adversarului – Germania? Ideologic vorbind, Basarabia s-a ales în mentalul colectiv cu un anumit tip de duşman?

Iurie Colesnic: „Duşman era Germania, fiindcă ocupase România şi ei luptau toţi pe frontul românesc.”

Europa Liberă: Cât de persistentă a fost această imagine, domnule Petruţi? Noi putem vorbi despre sechelele acestea sau reverberaţia acelui război în sensul acesta?

Doru Petruţi: „Cred că foarte puţine şi mici segmente ale populaţiei mai sunt preocupate de lucrurile acestea. Sunt ştiinţe socio-umane care nu neapărat sunt foarte atractive, nu vedem mulţi studenţi la facultăţi de acest fel. Trăim într-o eră foarte tehnologizată, în care contează foarte mult prezentul şi ziua de mâine.”

Europa Liberă: Dar ţinem minte că, de exemplu, Franţa şi Germania au rămas adversari şi după primul, şi după al doilea război?

Doru Petruţi: „Da. Reperele mari cred că sunt cunoscute, dar lipsesc detaliile şi o înţelegere foarte profundă a evenimentelor, lucru care mi se pare grav, pentru că lecţiile istoriei se repetă sau, mă rog, în Moldova de obicei ele se bâlbâie.”

Europa Liberă: Mă întorc iarăşi la ceea ce a spus domnul Colesnic. Război înseamnă, întâi de toate, sicrie şi după aceea glorie şi pământuri acaparate. Sau invers?

Doru Petruţi: „Acela e un tip de război, e războiul secolului XX. Arta războiului în secolul XXI – vedem cazul Crimeii. Crimeea a fost cucerită fără niciun foc de armă. Arta războiului s-a transformat acum pentru a câştiga, pentru a anexa teritorii. Încă o dată, informaţia şi modul în care te poţi ascunde sub acest paravan al democraţiei şi a invoca părerea unor populaţii, a manevra şi manipula informaţia, lucrurile aici se joacă. Şi am văzut în perioada aceasta declaraţii ale domnului preşedinte Putin la modul „ei au o atitudine foarte prietenoasă faţă de Ucraina” şi aceasta în mijlocul evenimentelor, că el „consideră inacceptabile sancţiunile de ordin economic”. În momentul în care vezi doar informaţia aceasta şi acţiunea Rusiei în Ucraina şi anexarea Crimeii nu se discută, iată două extreme. Concluziile se pare că ar fi foarte clare, dar totuşi populaţia… chiar şi în Republica Moldova, părerile sunt destul de împărţite.”

Iurie Colesnic: „Trebuie să ne întoarcem le vechiul dicton – moartea unui om este o crimă, moartea a milioane este statistică. Deci, lumea în a doua sau a treia generaţie deja uită de morţii pe care i-a avut şi se bazează doar pe statistică. Şi de aici vine al Doilea Război Mondial cu participarea nu a 38 de ţări, dar a 72 de ţări, implicarea a 72 de ţări într-un război, conştienţi că ei tot vor avea victime, vor avea morţi. Mie mi se pare că totuşi ideologia statului este mai puternică decât memoria colectivă a oamenilor. Sau oamenii nu au o pârghie care să poată influenţa mersul lucrurilor. Și de aici întotdeauna conducătorii au un câmp de manevră mult mai mare.”

Europa Liberă: Adică raţiunile statale prevalează asupra instinctelor fireşti ale societăţii?

Iurie Colesnic: „Da. Şi omul simplu se regrupează în interiorul lui, îşi macină toate gândurile şi amărăciunile, dar în mare nu are cum, nu are pârghii care să poată colectiv să influenţeze asupra mersului lucrurilor.”

Europa Liberă: Dar oamenii de spirit, literaţii, artiştii întotdeauna au încercat să se opună. Zicem despre „Guernica” ca exemplu clasic. Sau mie mi-a intrat în cap din prima, când am văzut [Vasili] Vereşciaghin, „Apoteoza Războiului”, mormanul acela de cranii care, este adevărat, a fost pictat înainte de Primul Război Mondial. Culmea este că autorul acelui tablou memorabil a murit pe un vas militar. Deci, pe cât de pătimaş pleda împotriva războiului, a fost răpit de fapt de maşinăria războiului.

Iurie Colesnic: „El era militar de profesie şi a fost la războiul din Balcani.”

Europa Liberă: Ce s-a ales din toate mesajele acestea antirăzboinice, dacă într-adevăr Putin le dă la o parte cu tot cu [Iuri] Şevciuk, cu tot cu [Andrei] Makarevici şi spune că există raţiuni „Крым наш”, are sprijin de 87%? Iată, exemplul cel mai vizibil acum îl vedem la ruşi, un preşedinte războinic are sprijinul societăţii. Înseamnă că oamenii aceştia, îndărătul lui Putin, nu se gândesc la posibilii morţi care ar veni „Груз 200”?

Iurie Colesnic: „Ce am învăţat de la al Doilea Război Mondial? Am învăţat că a fost o biruinţă asupra Germaniei, că a fost un război victorios, că am avut numai eroi şi că victime, practic, nu au fost.”

Europa Liberă: Sau dacă au fost, e justificat să dai în cuptor 20 de milioane...

Iurie Colesnic: „Nu, căci ele au fost mai multe. 20 de milioane a fost cifra pe care a pus-o Stalin, în realitate au fost în jur de 40 de milioane. Lumea a fost minţită permanent, în scopul de a crea această atmosferă pseudopatriotică. În Rusia, mai ales după anii ʾ90, când a fost în mare colaps social şi politic, a apărut necesitatea de a-şi crea noi eroi. Şi aici vine un element foarte interesant – ţările au nevoie de eroi. Aşa cum istoria se bazează doar pe eroii fie şi negativi, dar tot eroi, aşa şi ţările îşi construiesc politica pe eroi. Acum Rusia în acest război de fapt îşi caută eroii. Şi războiul al treilea mondial de ce spun că este o realitate? Fiindcă el poate izbucni în orice clipă, fiindcă aceeaşi atmosferă încărcată sau tensionată este practic în toată lumea.”

Doru Petruţi: „Am asistat, practic, în ultimii şapte ani de zile la schimbări în această regiune, la schimbări majore. România a devenit membră UE doar în 2007, alte ţări din coasta Rusiei – Republica Moldova, Ucraina, Georgia – au luat opţiuni în 2013 foarte serioase de orientare spre Europa de Vest, au ales un alt model. Aici nu este vorba despre o ameninţare militară, oricât de mult ar promova ideea aceasta Rusia, pentru că, dacă ar fi fost vreo ameninţare militară, Ucraina, probabil, îşi rezolva într-o săptămână problemele şi lucrurile nu continuau pe acel făgaş. Rusia s-a trezit foarte repede cu schimbările acestea în regiune, nu a putut să ţină pasul cu ţări precum Germania, Franţa, Marea Britanie nici pe plan economic, nici ca civilizaţie, în primul rând. Şi atunci instrumentele Rusiei s-au poziţionat în alt mod, s-au poziţionat, mai degrabă, spre extern, spre tot felul de condiţionări, chiar şi ameninţări şi presiuni pe plan economic şi politic, dar lucruri orientate spre externul Rusiei. Și, cel puţin din punctul meu de vedere, Federaţia Rusă pare acum o chestiune foarte mult concentrată pe ce se întâmplă în afara ei, iar despre problemele interne ale Federaţiei Ruse, practic, nu ştim nimic. Am putea trăi cu impresia că în Federaţia Rusă, pe plan intern, totul funcţionează foarte bine, că bunăstarea cetăţenilor nu mai este o problemă şi Rusia se regândeşte la construcţia unui nou imperiu. Când de fapt realitatea problemelor interne în Rusia este foarte mare. Cel mai bun exemplu mi se pare chiar fiica domnului Putin care n-a ales să admire peisajele din Siberia. A ales, culmea, o ţară europeană care e exact la extrema cealaltă, e polul libertăţilor, chiar câteodată şi exacerbate, e vorba de Olanda. Miliardarii ruşi ş.a.m.d., toată lumea îşi concentrează averile şi visează spre o bunăstare care nu are legătură cu spaţiul Rusiei, ci cu frumuseţile şi cu nivelul de trai, şi cu civilizaţia europeană.”

Europa Liberă: Sau altă fisură în ideologia Kremlinului, recenta demitere a viceministrului [Serghei Beliakov] care a îndrăznit să-şi ceară scuze pe Facebook şi imediat a fost sancţionat. Acum, din perspectiva unui om care stă şi ne ascultă, ar vrea, probabil, să vă întrebe dacă după experienţele acestea dezastruoase – domnul Colesnic vorbeşte despre un al treilea război mondial, care, în faza lui incipientă, se produce deja, aşa înţeleg eu – are oare omenirea suficientă minte şi memorie, dar mai ales mecanisme eficiente ca să intervină şi să curme în fazele timpurii războiul acesta, domnule Colesnic? ONU, NATO, care să declare un scut eficient pentru membri?

Iurie Colesnic: „Lumea desigur că are. Totuşi trebuie să fim obiectivi şi să recunoaştem: crearea Europei unite este rezultat al celor două războaie mondiale, când lumea a înţeles că divizarea Europei creează disensiuni în interiorul Europei, creează ambiţii naţionaliste, creează un potenţial latent pentru un război european. Crearea Europei unite scoate aceste probleme şi creează o nouă calitate a politicii mondiale.”

Europa Liberă: Deci, aici vreau să fac o paranteză sau să pun o nota bene: în afară de raţiunile economice pe care le vehiculează autorităţile, spunând că acolo vrem să fim, în fond, este vorba despre un spaţiu făcut pentru ca lumea să nu mai calce încă o dată pe greblă?

Iurie Colesnic: „Corect. Şi vreau să spun că sunt doi basarabeni care au avut contribuţii la formarea Europei unite. Este filosoful Pavel Ştefan Leonard care încă la 1864 a propus, într-o carte editată la Leipzig, crearea Europei unite. Şi este Dumitru Bogos, care a avut teză de licenţă la Varşovia, „Statele Unite ale Europei”, în 1914, deci, înainte de începerea războiului. Această idee a planat asupra Europei, dar realizarea ei a fost posibilă după un război dezastruos, care a fost al Doilea Război Mondial. Şi un alt mecanism foarte interesant este totuşi mecanismul economic, fiindcă observăm: lumea este foarte strâns legată economic, pieţele sunt controlate şi atunci evident că ţările care au ambiţii foarte mari pot fi strânse la uşă, până când îşi cedează anumite ambiţii. Şi mai este, să nu uităm, America, un stat cu democraţie avansată, care are grijă ca unele dictaturi care o iau razna să fie puse la punct.”

Europa Liberă: Dar ursul încolţit este şi mai rău... Domnule Petruţi, sunteţi de acord că există ac de cojocul unui urs războinic?

Doru Petruţi: „Deocamdată, atât statele europene, cât şi SUA, eu cred că au fost luate prin surprindere şi planul de acţiuni al Federaţiei Ruse i-a prins un pic nepregătiţi. De aceasta Federaţia Rusă a reuşit să facă unii paşi într-un termen foarte scurt.”

Europa Liberă: Aceasta după ce au avut institute de cercetări ale mentalului rusesc şi al civilizaţiei?

Doru Petruţi: „Sigur. Aici este o întrebare foarte-foarte importantă. Cum spunea Dimitrie Gusti, drama războiului este o dramă a voinţei, scopul este de a impune prin putere unei colectivităţi voinţa altei colectivităţi. Întrebarea care cred că e foarte importantă în momentul acesta e dacă acţiunile Federaţiei Ruse reprezintă voinţa ruşilor, voinţa poporului sau voinţa doar a unui grup de oameni, sau a unui lider.”

Europa Liberă: Finalmente, este voinţa grupului, pentru că i-a lăsat pe Medvedev şi Putin să-i reprezinte timp de 15 ani.

Doru Petruţi: „Bine, aici cercul e un pic vicios, pentru că atâta timp cât Federaţia Rusă controlează în asemenea măsură informaţia şi aşa-zisa democraţie din Federaţia Rusă, uitaţi-vă ce se întâmplă cu mediul online, şi cu bloggerii, spre exemplu, care au fost, practic, desfiinţaţi prin ultimele măsuri adoptate în Federaţia Rusă. Dacă lucrurile stau aşa cum spuneţi dumneavoastră şi există un suport masiv al populaţiei, atunci, probabil, este un moment foarte potrivit să ne gândim la Primul şi la al Doilea Război Mondial.”

Europa Liberă: Dar multă lume raţională, vă dau un singur exemplu, Dmitri Bîkov, care zice: „Da, poate fi un sprijin indus de mass-media rusească, dar a reuşit”. Şi eu mă gândeam, de pildă, un [Vasili] Şukşin, pe care l-am respectat toată viaţa şi îl respect până acum, oare cum ar fi reacţionat el la Putin? De partea cui ar fi fost? Şi mulţi alţi gânditori. Sau Andrei Platonov, care a descris de fapt în „Cevengur”, a anticipat cumva ce se întâmplă acuma în Rusia. În sensul acesta, în interiorul spaţiului acesta, nu zic de spaţiul european avansat, în spaţiul postsovietic, oare există pârghii ca să fie oprit elanul acesta periculos, domnule Colesnic?

Iurie Colesnic: „Este o întrebare foarte grea. Crearea unui imperiu se bazează în primul rând pe agresiune, pe impunerea voinţei. Putin şi-a propus să creeze un imperiu, să recreeze fostul imperiu sovietic. Şi aici este greu să spui care va fi următorul pas. Dar în spaţiul postsovietic evident că lumea încă nu a reuşit să guste din toate valorile democraţiei. Noi le-am vorbit aceste valori, dar nu le-am gustat, noi le-am trăit cu adevărat, nu le-am conştientizat. Şi aici este momentul pe care îl foloseşte echipa lui Putin şi Putin, ei mizează pe o amintire a colectivităţii postsovietice, când toţi erau o ţară.”

Europa Liberă: Dar, domnule Colesnic, toată lumea merge cu Mercedes-uri, Audi, şi BMV-uri, iar Putin le propune să se aşeze în Jiguli-uri înapoi. Oare aceasta nu este suficient?

Iurie Colesnic: „Aici este paradoxul. Pentru că omul merge în Mercedes, dar gândeşte ca un om care a fost educat de Jiguli...”

Europa Liberă: Da. Pe mine mă omoară panglica aceasta a lui Sfântul Gheorghe legată de antenele de la Mercedes, chiar şi la Dacia. Şoferilor aceştia care îşi pun „Спасибо деду за победу” pe Dacia le spun: „Dar cumpără-ţi un Jiguli, ca să fii adecvat inscripţiei”! Domnule Petruţi, dumneavoastră cum răspundeţi la întrebarea aceasta, dacă există mecanisme de amortizare aici, în interiorul spaţiului postsovietic, care este disputat şi mereu se găsesc părtaşi ai lui Putin, care vor să-l aducă înapoi în Răsărit?

Doru Petruţi: „Eu cred că societăţile care se bazează pe astfel de principii, cum spunea şi domnul Colesnic, colectiviste, colectivismul aici, practic, încă se confruntă: un model bazat pe individ, model de origine vestică, cu un model care mai rezistă cel puţin în Federaţia Rusă. Și chiar şi aici, chiar şi în Ucraina vedem încă abordări colectiviste care, sigur, depersonalizează, care îl fac pe individ să fie mai puţin responsabil şi care îl fac să ducă, în aparenţă, o viaţă mai uşoară, pentru că statul îţi dă, statul îţi asigură ş.a.m.d. Deocamdată Putin în perioada următoare cred că se va bucura şi de o mai mare susţinere, pentru că sancţiunile trimise către Federaţia Rusă – în momentul în care va fi transmis, inevitabil, şi mesajul de victimizare – vor avea efect invers pe populaţia Federaţiei Ruse şi îl vor susţine şi mai mult, cel puţin într-o etapă. Astfel de societăţi fac implozie. Când, cum, ajutate sau nu ajutate din exterior rămâne istoria să ne-o dovedească.”

Europa Liberă: Boris Godunov sau alte lovituri la palat. Scurt vă întreb: credeţi în aceste pronosticuri, domnule Colesnic, că s-ar putea o lovitură la palat să curme această poveste?

Iurie Colesnic: „Povestea nu. Orice lovitură nu va da schimbarea. Fiindcă Rusia a început să trăiască faza incipientă foarte dulce a imperialismului. Şi chiar dacă vine o altă echipă, ea va continua aceeaşi cale.”

Europa Liberă: Adică arcul este atât de întins...

Iurie Colesnic: „Da. Pentru că aţi pus o întrebare foarte interesantă – cum ar fi reacţionat Vasili Şukşin, eu mă gândesc permanent la problema aceasta, cum ar fi reacţionat acelaşi Lev Tolstoi? E foarte greu să răspunzi. Rusul rămâne totuşi o fiinţă în interiorul lui foarte şi foarte misterioasă şi greu de pronosticat.”

Doru Petruţi: „Dacă ne uităm pe European Values Survey, sondajul de valori care va fi repetat în 2017, după 10 ani aproape de la ultima măsurare, dacă ne uităm totuşi pe valorile ruşilor, o întrebare ar fi dacă ei pot fi conduşi altfel sau ar trebui să fie conduşi după alte principii…”

Europa Liberă: Dar în lovitură la palat credeţi, domnule Petruţi? Ca să răspundeţi şi dumneavoastră…

Doru Petruţi: „Nu. Nu cred că în viitorul apropiat. Pentru că e o maşinărie care cred că abia îşi turează motoarele la capacitate mare.”

Europa Liberă: O.K. Nu m-am apucat să pariez, dar aş fi tentat să pariez cu dumneavoastră cum se va termina povestea aceasta, ne vom reîntâlni şi vom discuta şi despre aceasta. Mulţumesc.

XS
SM
MD
LG