Linkuri accesibilitate

Islamismul radical și drogurile: principalele produse care circulă pe Drumul Mătăsii în Tadjikistan


Samarkand
Samarkand

Economia de piață nu funcționează pentru că totul este monopolizat de familiile guvernamentale.

„Tadjikistanul este o țară blocată”, îmi spune Ilhom Narziev, care a fost multă vreme corespondent în Afganistan. Familia lui locuiește în Uzbekistanul vecin, dar nu o poate vizita, pentru că nu primește viză. Nici chiar când i-a murit tatăl nu a putut merge la înmormântare, fiindcă autoritățile uzbece nu i-au dat voie. Relațiile dintre Uzbekistan și Tadjikistan s-au înrăutățit în 2011, când uzbecii au închis linia ferată care făcea legătura între cele două țări, cerându-i guvernului de la Duhanbe să oprească lucrul la hidrocentrala Rogun, aflată pe râul Vaksh, una dintre cele mai mari din lume. Apa de care are nevoie Uzbekistanul pentru a-și iriga imensele plantații de bumbac și de legume este folosită de vecinii săi din Kîrgîstan și Tadjikistan pentru energie. „Războiul apei” nu are încă o rezolvare, iar Uzbekistanul, cea mai numeroasă țară din Centrul Asiei, face mari presiuni asupra vecinilor, inclusiv prin întreruperea gazului către Tadjikistan, ca parte a „blocadei” care a fost declanșată în urmă cu patru ani.

„Pentru ca lucrurile să reintre în normal, statele din Asia Centrală ar trebui să renunțe la vize între ele, dar sovieticii au încurcat atât de rău ițele încât acum toată lumea se ceartă cu toată lumea”, îmi spune Shokirjon Hakimov, vicepreședintele Partidului Social-Democrat aflat în opoziție. Pentru el Uniunea Eurasiatică „la care va adera și Tadjikistanul” va fi doar „o organizație la dispoziția Rusiei”, pentru că în toate statele Asiei Centrale liderii vor să aibă mandate pe viață și niciunul nu va accepta pluralismul, constituționalismul și libertatea cuvântului”.

Economia de piață nu funcționează pentru că „totul este monopolizat de familiile guvernamentale”, „oamenii puterii sunt implicați în traficul cu droguri”, iar „occidentalii au fost manipulați de președintele Emomali Rahmon să creadă că dacă el dispare, Tadjikistanul va cădea în mâinile islamiștilor extremiști”, susține Shokirjon Hakimov.

Pericolul islamist este, însă, real, crede un important jurnalist din Dușanbe, povestindu-mi că majoritatea tadjicilor care se întorc de la muncă din Rusia devin acolo extremiști, fie din cauză că sunt marginalizați, fie pentru că sunt convertiți de organizațiile cecene. „Viitorul va fi dat de felul în care evoluează mișcările islamiste în Asia Centrală, dar și în Europa, unde sub acoperirea drepturilor omului se dezvoltă mai mult decât se vede”, crede jurnalistul cu vederi pro-occidentale. Pentru el nici una dintre ramurile Noului Drum al Mătăsii nu poate trece prin Tadjikistan, cu toate că afacerile chinezilor prosperă și deja cunoscutele camioane rusește Kamaz au fost înlocuite cu tiruri făcute în China. Totuși pe drumul dinspre granița chineză din Pamir și Dushanbe am numărat mai puțin de 100 de tiruri care mergeau într-un sens sau în celălalt, pe o distanță de aproape 1000 de kilometri.

„Drumul spre Tadjikistan este un drum închis”, iar atunci când șoselele vor fi refăcute și eventual o cale ferată va lega toată Asia Centrală, „aceste magistrale vor fi folosite cu ușurință de liderii pieței negre”, susține Ilhom Narziev, aducându-mi aminte despre încercarea vesticilor din 2010 de a-i convinge pe afgani să planteze șofran în loc de droguri. Proiectul a eșuat pentru că „fermierii” nu și-au găsit o piață de desfacere și s-au întors la droguri unde „rețeaua de distribuție există și funcționează”, mă lămurește fostul corespondent de război.

Actualul teritoriu al Tadjikistanului, unde se vorbește un dialect al limbii persane, era traversat în perioada antică de trei rute comerciale importante: 1) Drumul Lapis Lazuli, pe care era transportată această piatră albastră dinspre Pamir, actuala Republică Autonomă Badakhshan spre Mesopotania, Egipt și India, pentru ca mai târziu să se îndrepte și spre China; 2) Drumul Nefritelor, care se extrăgeau din Nordul Afganistanului și erau vândute în China și 3) Drumul Stepei, care traversa China, Kazahstanul și apoi cobora spre sudul Asiei Centrale, doar pentru a se continua spre Europa.

Acum granița cu Uzbekistanul, principalul producător de gaz din apropierea imediată, este închisă, iar drumul pe care vin bunurile din China se oprește la Dushanbe. În schimb drogurile care vin Afganistan reușesc să treacă din Tadjikistan prin Kazahstan și chiar prin Uzbekistan spre Rusia și mai departe spre Europa. Această rută rezistă și nu se împiedică de neînțelegerile politice din zonă. Islamismul vine, însă, mai puțin dinspre Afganistan și mai mult dinspre Pakistan pe o altă rută la fel de solidă, după cum mă asigură un ziarist local.

XS
SM
MD
LG