În România dreapta a fost fragmentată de interese difuze după aderarea țării la Uniunea Europeană în 2007: liberalii au preferat să lucreze cu socialiștii împotriva președintelui Traian Băsescu, în vreme ce PDL i-a susținut acestuia reformele.
Refacerea alianței dintre cele două partide care se auto-definesc de dreapta și care au câștigat algerile acum 10 ani, odată cu valul revoluțiilor portocalii, este un proces complicat și poate chiar riscant.
Cu mai puțin de patru luni înainte de alegerile prezidențiale, PNL și PDL strâng rândurile, dar nu în jurul unor idei sau principii, ci cu scopul declarat de a câștiga fotoliul de la Palatul Cotroceni (sediul președinției române). Construcția se numește Alianța Creștin Liberală, o denumire nouă greu de sedimentat în memoria colectivă în timpul scurt rămas până la scrutin și poate și mai greu de explicat. Sintagma Creștin-Liberală ar putea fi în sine paradoxală și în același timp restrictivă pentru eventualii votanți de dreapta care nu se consideră neapărat “creștini”, deși ar putea fi “liberali”.
În spatele etichetei, principala problemă a noii contrucții este cea a notorietății: de cât timp are nevoie pentru ca publicul să o cunoască. Un exercițiu similar a avut PDL, care înainte de alegerile parlamentare din 2012 a făcut alianțe cu partide mai mici sub denumirea de ARD-Alianța România Dreaptă și a obținut un scor cu aproape 5 procente mai mic, potrivit cercetărilor sociologice, decât ar fi luat PDL, dacă ar fi candidat sub propria siglă.
Lucrurile sunt, totuși, ceva mai simple acum pentru că este vorba despre alegeri prezidențiale, deci impunerea unui candidat. În acest moment, potrivit sondajelor, favorit este liberalul Klaus Iohannis, primarul neamț al Sibiului, dar urmează o nouă cercetare care îl include și pe candidatul PDL, fostul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu. Între cei doi diferența este în jur de 7 procente în favoarea lui Iohannis.
În același timp Iohannis este extrem de vulnerabil din cauza unui proces de incompatibilitate. Agenția Națională de Integritate a constatat anul trecut că primarul Sibiului se află în incompatibilitate pentru că ocupă simultan funcția de primar și pe cea de reprezentant al municipiului în Adunările Generale ale companiilor Apă și Canal Sibiu și Piețe SA. Iohannis a câștigat în primă instanță procesul, dar se așteaptă decizia Înaltei Curți, care îi poate fi nefavorabilă și care ar putea fi pronunțată în plină campanie electorală, interzicându-i, de pildă, dreptul de a ocupa funcții publice pentru o anumită perioadă.
