Linkuri accesibilitate

O școală de vară pentru tineri cu dizabilități...


Tineri cu nevoi speciale din șapte raioane ale țării, învață să se auto-reprezinte în cadrul unui proiect educativ desfășurat la Holercani..

Macari: „Pe mine mă cheamă Macari Cuciug din Onişcani şi am 29 de ani. Eu vreu lucru, faşi capica, ca să şie banii a mei şi mă duc cu dânşii la dans, mai bei apă dulce, mai cumpăr mâncare să mănânc eu, mama, Lena”.

Europa Liberă: Ce poţi tu lucra?

Macari: „Cum spune, praşesc în grădină, prăşesc în prejurul copacului, torn apă…”

La vârsta când unii întemeiază familii, Macari, de 29 de ani, trece prin prima experienţă de a fi departe de casă şi fără grija părinţilor. Pentru că este un tânăr cu nevoi speciale, nu a mers la şcoala din sat şi majoritatea timpului l-a petrecut doar cu familia. De multe ori, pentru a evita neînţelegerea cu care societatea tratează un tânăr care arată de 29 de ani, dar gândeşte ca unul de 7 ani.

Zilele trecute, Macari a mers la Holercani, la o şcoală de vară, prima din viaţa lui, unde, împreună cu alţi tineri cu nevoi speciale din 7 raioane ale ţării, a învăţat să se auto-reprezinte, adică să spună cum se numeşte şi de unde este, ce-i place şi ce poate face, ce planuri are şi cum să-şi apere drepturile.

Ceea ce pentru majoritatea dintre noi pare un lucru obişnuit, pentru persoanele cu dizabilităţi este o lecţie deloc uşoară pe care trebuie s-o înveţe, explică Alla Ianenco, coordonatoarea programului autoreprezentare din cadrul Asociaţiei Femeia şi Copilul – Protecţie şi Sprijin din Criuleni, instituţia care a şi organizat această şcoală de vară.

Cînd căruciorul nu este o piedică
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:36 0:00

Alla Ianenco: „A venit timpul schimbărilor şi noi suntem acei care îi învăţam cum de a trăi viaţa de sinestătător, cum de a comunica cu oamenii. Ei au înţeles că pe dânşii cineva-ă ascultă, că vocea lor există, că ei pot lua decizii şi prin faptul acesta ei văd că se poate de făcut ceva, se poate de învăţat şi vor să facă schimbări şi au să facă. Nu noi îi târâim pe dânşii de gât, dar ei vor, şi ei sunt activi şi asta este deja un rezultat”.

Integrarea deplină în societate a persoanelor cu dizabilităţi va fi posibilă numai atunci când acestea vor obţine deprinderile necesare încât să fie independente: să poată să se îngrijească singuri, să obţină un venit, să interacţioneze cu alte persoane. În acest sens, autoreprezentarea este absolut necesară, este convinsă Xenia Brăguţa, voluntară în cadrul Şcolii de vară.

Xenia Brăguţa: „În primul rând, prin programul dat ei trebuie să înveţe să aibă grijă de sinestatator de ei, pentru că n-o să fie toată viaţa cineva alături de ei şi ei trebuie să cunoască lucruri elementare care să le ofere să trăiască cât de cât normal în societate, singuri, de sinestătător”.

O bună parte dintre tinerii cu nevoi speciale încă sunt dependenţi de părinţii lor. Ana Tronciu, din satul Roşu, Cahul, este mama lui Victor, un tânăr de 30 de ani. Ea spune că fiul ei este independent prin gospodărie. Nu le-a fost uşor, este un lucru încontinuu, fără o clipă de răgaz. Pentru a-l obişnui pe Victor să se descurce singur şi înafara casei, familia a recurs la un exerciţiu, a decis ca băiatul să fie responsabil de cumpăratul pâinii.

Ana Tronciu: „Ştiţi, îmi era şi frica să-l trimit cu bani. Îl trimiteam numai cu 3 lei 50. Pe urmă, zic, ia-n dă să-i dau eu mai măşcăţei, 50 sau 100. Eu zic, Victoraş, vezi c-o să-ţi dea rest. Aaa, a să-mi deie rest? Da. Şi stă şi se uită la dânsa, că, zic, nu-ă mai mare, tot aşa-i, mică. Aaaa, nu spune minciuni, că asta-i roşie. El deacuma ştie. Şi-mi place că el e atent şi se uită la cifră, asta-i 20, asta-i 50, aha, bine. Dupa ce ia pîine, vine şi-mi povesteşte. Zic, hai spune, spune, cum ai fost tu la magazin, cum ai intrat? Zice, am intrat, am spus bună ziua şi daţi-mi două pâini şi am spus şi la revedere. Ce, mai vrai ceva? Asta-i tot mămică. Şi m-am purtat frumos”.

Experienţa şcolii de vară de la Holercani este un fel de nou început atât pentru Macari, cât şi pentru alţi vreo 40 de tineri. Ei merg acasă cu speranţa că ei vor fi primii care să spargă stereotipurie din comunităţile lor din Cahul, Criuleni, Comrat, Orhei şi Taraclia.

Previous Next

XS
SM
MD
LG