Brazilia trebuia să cîştige Cupa Mondială din mai multe motive fără legătură cu realitatea prezentă: tradiţia, patriotismul, dreptul celor de jos de a urca sus pe scena lumii şi alte argumente care sună ciudat, acum după ce totul s-a sfîrşit cu un eşec. Dezastrul din semifinala cu Germania a fost atît de complet încît lucrurile nu se opresc la fotbal ci merg mai departe, ilustrate de fotbal, spre a lămuri probleme umane profunde.
Brazilia - Germania 1-7 e o lecţie despre iluzii şi despre capacitatea neştirbită a societăţilor de a se hrăni cu iluzii pînă în ultimul momemt. Pe terenul de fotbal, faptele semifinalei au fost simple: Brazilia, o echipă de valoare modestă, sub nivelul cerut de o competiţuie de vîrf, a fost făcută praf de o echipă de profesionişti impecabili. Problema nu e nici echipa de profesionişti, în acest caz Germania, nici scorul, nici calitatea reţetei tactice. Problema e, pe de o parte, ipoteza după care Brazilia trebuia sau avea dreptul special de a cîştiga Cupa Mondială. Această ipoteză a fost acceptată şi multiplicată de o lume întreagă. Ea a devenit rapid un articol de credinţă obligatorie şi a amuţit aproape orice observaţie critică. Mecanismul care a recrutat armata credincioşilor fără crîcnire lucrează dintotdeauna asupra oamenilor şi nu dă greş, dacă anumite condiţii sînt îndeplinite. E nevoie de mase mari de oameni care vor o scurtătură ce îi duce direct şi fără greutăţile obişnuite la satisfacţia dorinţei împlinte. Apoi, e nevoie de cineva care să întreţină această stare, folosind emoţii, imagini şi promisiuni, dincolo de puterea argumentelor. Evident, asta nu înseamnă că oricine poate crede în orice. De pildă, întorcîndu-ne o clipă la fotbal, nu e de crezut că publicul luxemburghez ar putea intra, oricare ar fi tratamentul, într-o transă la capătul căreia se vede titlul mondial la fotbal. Asta înseamnă că, pentru a reuşi, construcţia iluziei trebuie să plece de la un temei real minim. În cazul Braziliei, temeiul era tradiţia. Brazilia a fost una din marile puteri ale fotbalului. Brazilia a cîştigat cinci titluri mondiale şi urma să îl cîştige pe al şaselea. De ce? Pentru că după cinci urmează şase. Asta numai în artimetică. În realitate Brazilia nu mai e de ani buni o putere. Însă tradiţia de aur a fost mai mult decît potrivită pentru a da temelia iluziei. Al doilea element de răspîndire a iluziei a fost dorinţa de masă. Cine nu vrea să cîştige, să atingă, fie şi prin serviciile jucătorilor de fotbal, ale actorilor sau ale militarilor, binele suprem, victoria totală şi indiscutabilă? Brazilienii sînt bine pregătiţi în materie.